Am scris aceasta carte cu inima franta de durere si dezamigire, ca inainte cu doi ani de a incepe secolul XXI, au ajuns crestinii ortodocsi din Balcani si se urasca unul pe altul, si sa se ucida, persecute, incat, in loc sa se auda o vorba buna, si se spuna de catre liderii lor politici, de sefii de state si de parlamentari, cuvinte incurajatoare, care garanteaza omului si minoritatilor viata, averea, valorile morale, prosperitatea limbii, dimpotrivi, nu auzim decat lucruri rele, aproape incredibile.

Ceea ce n-au patimit confratii nostri in cei 500 de ani sub robie turceasca, o patimesc azi romanii din Timoc si Macedo-romanii sub intoleranta sarbeasci, greceasca, bulgareasca, etc.

Incat, in mod cu totul paradoxal, multi locuitori din Balcani, regreta robia turceasca si o detesta pe cea ortodoxa, inumana si inveninata de nationalism fata de limba romanilor si aromanilor.

“Daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa cum se va pricepe ce spuneti”.(Corinteni 1.49)

S-a ajuns ca unii inalti prelati sarbi din Timoc, sa le respinga cererea romanilor timoceni, de a se oficia serviciu religios si limba romana pentruca “Dumnezeu nu stie decat sarbeste” deci limba materna a romanilor e de prisos.

Ei bine, sa vorbeasca ei cu Dumnezeu in limba lor, dar noi ne multumim sa-l invatam pe Dumnezeu si o alta limba latina, romaneasca; iar Dumnezeu nu are dreptul sa refuze pe nimeni! Daca ar refuza o alta limba, nu ar fi Dumnezeu, ci diavol.

Cartea aceasta este scrisa in mare graba pentru simpozionul international ed.a VI-a ” Identitatea culturala a tuturor romanilor”, care are loc odata pe an la Timisoara. De aceea, ar putea fi unele scapari, pentru care cerem scuze cititorilor.

Scopul acestei carti, ca si a altora, a fost acela de a-i implica pe oamenii politici romani si straini intr-o problema, atat de putin cunoscuta, dar tainuita de o jumatate de veac, in complicitate cu victimile comunismului.

Acum, la 164 ani, de la caderea sub stapanirea sarbeasca (1833) si cea bulgareasca (1877-78) idem cazul aromanilor, in statutul juridic al acestor foarte numeroase minoritati, nu s-a produs nici o imbunatatire, ci o inrautatire.

Nu exista intre statele balcanice si timoceni, aromani, nici cel mai palid dialog, ei nici nu sunt bagati in seama ca exista, fiind tratati cu un dispret suveran si iresponsabil, ce nu s-a pomenit de la Facerea Lumii. N-au scoli elementare, gradinite, biserici, radio, TV in limba matema, n-au un deputat, un liceu, n-au sedii, o placa care sa le indice asociatia, desi sunt a doua populatie ca numar dupa sarbi, greci, bulgari, albanezi, sunt desfiintati din statistici, nici locuri de munca nu li se asigura in tara lor, iar valuta li s-a confiscat; unii au pierdut cate 15 – 20 ani de munca in Germania, Franta, etc.

Nimeni din Europa si Balcani nu a venit cu o vorba buna la acesti nenorociti. Ce vina sa aiba ei, ca sa fie singurii exceptati de la niste drepturi universal recunoscute, sacre si normale?

Niciodata romanii si aromanii dupa eliberarea de sub turci n-au folosit forta pentru a deveni liberi, sperand ca administratiile nu vor socoti rabdarea romaneasca si aromaneasca, o renuntare la drepturi, o capitulare, sau o nepasare. Limba neamul si credinta nu se pot nici vinde nici negocia.

Exista zeci de argumente concrete, ca in Balcani Romanitatea Orientala e singura amenintata cu diparitia, iar cartea aceasta este un semnal de alarma si un rechizitoriu, ce trebue luat in seama de toti responsabilii din Belgard, Sofia, Atena, Tirana, inclusiv Parlamentul din Strasbourg si Consiliul de Securitate al ONU.

Balcanicii, in genere, sunt popoare paradoxale, ii urasc pe altii daca vorbesc alte limbi, daca sunt bogati si liberi si ii asupresc tocmai pe cei mai linistiti si inofensivi. Fac aceasta stupiditate anormala cu romanii si aromanii din Peninsula Balcanica, blocand dezvoltarea acestor limbi latine, in speranta ca romanii si aromanii se vor plictisi si pana la urma limba lor se va contopi cu limba sarba, bulgara, greaca etc.

Astfel, latinitatea din Balcani va dispare si dupa ideea lor fanatica li se va mari neamul prin dialectul romano-sirb, romano-bulgar sau aromano-grecesc.

Exista o spaima in tarile balcanice de limba romana, catolicism si de Romania. Cu toate acestea, atat romanii cat si aromanii, nu renunta la limba materna cum nu renunta nici la credinta in Dumnezeu, amandoua le sunt bogatia cea mai de pret.

Lupta va continua pentru recuperarea drepturilor juste, este un lucru firesc. Sarbii pentru acelasi lucra au facut razboi.

Nimeni nu va accepta sa fie asimilat si rupt de radacinile Tarii-Muma. Cei mai periclitati in zona Balcanica sunt intelectualii, care daca se vor declara romani vor deveni indezirabili, loviti de moartea civila si tratati ca o paria.

Limba romana e vorbita azi de cca. 30 milioane oameni. Dorim ca minoritatiile romanesti de peste hotare, sa fie tratate exact dupa principiul reciprocitatti totale, fara a li se acorda drepturi mai multe decat altor minoritati, fara ca legile fundamentale, normele de drept international, sa fie supuse unor interpretati aberante, exceptii si alte misculatii diplomatice, ispravi de sorginte asiatica, practicate astazi de catre niste tari vecine si prietene. In mod inutil pentru ca nu e de folosul nimanui.

De aceea, nefiind un diplomat, n-am crutat pe nimeni, dintre cei ce vad acul in claia de paie, dar nu vad claia si, in consecinta, statele balcanice, pe care Romania le-a ajutat in toate vremurile, prin sange, bani si influenza politica, si se gandeasca in ultimul ceas la consecinte, incat “si nu faca dusmanului lor, tot raul pe care i-l pot face, pentru ci s-ar putea intr-o zi, sa devina prieteni cu adevarat” si atunci le va fi rusine si poate uneori va fi prea tarziu!

Si talharii i-si au legile lor carora se supun si pe care le respecta. Oare in Sud-Est, in Balcani, niste state care au constitutii democratice, sa nu se incadreze in randul lumii si sa se izoleze de tarile civilizate, tocmai acum cand au un rol mesianic de a se implica in dezvoltarea economica, culturala si politica, etc.

Daca vom continua cu abuzul de drept al statului, curand in Balcani raul va deveni obstesc si necesar, lumea se va salbatici. Temeiul dreptatii este statul de drept, iar statul de drept, respecta principiul dreptatii, egalitatii si justitia imanenta.

Ne-am straduit sa folosim un limbaj clar, fara echivoc, fira menajamente, ca si nu fie vulnerabila cultura si civilizatia popoarelor si minoritatilor din aceasta zona geografica.

Ar fi fost mai bine sa folosim un limbaj adecvat, de protocol, pe care stramosii nostri il folosesc de un veac si jumatate si care nu a dat nici un rezultat in favoarea romanilor. O asemenea diplomatie poate dainuii secole, milenii, iar victimele de azi vor suferi, vor patimi si pe toti ne va inghiti noaptea. Nici cei aroganti si puternici, nici cetatenii loiali si harnici, care sunt o mandrie pentru natiunile in care traiesc, nu vor simtii ca au trait o viata demna, intr-o lume a legii, civilizatiei si bunei stari.

Ideea forte care ne-a calauzit a fost aceea de a lupta, pentru ca romami din Balcani si de pretutindeni, sa nu fie scosi din istorie, marginalizati; contestati, desfiintati. Raul nu poate fi indreptat deocamdata decat cu vorba buna, vorba ce se spune de o suta saizeci si patru de ani. Dar cine va raspunde daca generatiile viitoare nu vor mai putea rabda? Atunci cine isi va asuma riscurile?

Cum sa nu ne simtim umiliti, dispretuiti, cand noi romanii si aromanii in acest sfarsit de secol si dupa sapte ani de la Revolutie, am ramas singurii care n-am izbutit sa ne recuperam identitatea, sa obtinem un statut juridic de natiune onorabila, in pofida faptului ca noi, urmasii daco-romanilor, suntem una din cele mai vechi natiuni in aceasta Peninsula Balcanici, blestemata.

Cu toate acestea, este regretabil ca popoarele balcanice, care au suferit atat de mult, ne blocheaza dezvoltarea culturii si civilizatiei uitand ca suntem urmasii unei mari natiuni, (daco-romanii), care au lasat mostenire civilizatiei umane, trei valori nepieritoare: legea, alfabetul latin si crestinismul. Credem ca liderii politici si neamurile cu care ne invecinam si traim laolata nu ne cunosc nici trecutul, nici prezentul si de aceea nici nu pot intui ce inseamna ca un neam sa-si piarda limba si tezaurul spiritual, tocmai in aceasta perioada in care toate natiuniile se lupta sa ajunga la un consens in problemele contencioase.

Noi n-am contestat autohtonismul popoarelor migratoare venite in sudul Dunarii, din Euro-Asia, dar ei ne contesta, desi gestul este pueril si lipsit de maturitate politica si istorica. Ei au venit in casa noastra cam la jumatate dintre noi, cei ce am fost scosi din case si asimilati, acum ne vreau pieire celor ce am mai supravietuit.

Este o absurditate sa se conteste romanitatea fratilor nostri din Serbia, Bulgaria, Grecia, Albania etc. Fara sa le cunoasca istoria, limba, cultura, folclorul, literatura. Este un gest regretabil care denota agramatism si care nu are nici un efect juridic, si moral si incita doar la indispozitie si instabilitate.

Argumentele si documentele prezentate in aceasta carte, reprezinta temelia fortei stiintei si a bunului simt, care ne-a calauzit si-i dam cititorului, lucrari concrete, grave, care ameninta valori umane si pacea in aceasta zona geopolitica plapanda, in care crima de etnocid si genocid, va ramane inprescriptibila, un vot de blam pentru faptasii intoleranti ai sec XX.

Cristea Sandu Timoc
08 octombrie 1997

Cartea in format text: https://archive.org/stream/VlahiiSuntRomani/SanduTimoc1997_djvu.txt

In incheiere va oferim: Povestea lui Bârsan din Serbia. Svetomir Bîrsan dîn Dîlbuoka povăstue dă unđe a veńit Bîrsańi în Zvižd. Spuńe kă stramoşî luĭ a fuost Rumîń şî a veńit dîń Almăş în Rumîńiĭe. Povasta a registrat Paun Es Durlić, etnolog đin oraşu Majdanpek, 2. II 2013. * Kazivanje Svetomira Brsanovića iz Duboke o poreklu familije Brsana u Zviždu (istočna Srbija).