Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei.
Sfantu Ierarh Petru Movila
Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei.
După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, după care se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura și-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Lvov (Lemberg) și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622).
Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mănăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii. Însă, prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen, Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mănăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea și înfrumusețarea mănăstirilor și a peșterilor în care se găseau moaște de sfinți și a continuat activitatea tipografică a înaintașilor săi, dând la lumină mai multe cărți de slujbă și de învățătură.
Arhimandritul Petru a desfășurat o bogată activitate bisericească și culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fata prozelitismului catolic. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev, în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de călugărie.
Semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev, în care erau condamnați clericii care au aderat la Uniația din 1596. A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut „Frățiile Ortodoxe”.
Activitatea culturală
Cea mai importantă moştenire pe care Ortodoxia a primit-o de la mitropolitul cărturar Petru Movilă este Mărturisirea de credinţă. În anul 1630, mitropolitul lucra la realizarea unui Catehism ortodox, pentru a-l contrapune lucrării cu acelaşi nume scrisă de Meletie Smotriţki, în care se găsea o vădită nuanţă catolică. Apariţia şi răspândirea în ţările slave a Mărturisirii de credinţă atribuită patriarhului ecumenic Chiril Lucaris din 1629, tipărită la Geneva, a reorientat direcţia lucrării pe care dorea să o editeze mitropolitul Movilă. Ca răspuns la această provocare, mitropolitul Petru a scris Mărturisirea de credinţă, lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii şi scrierile Sfinţilor Părinţi, iar pentru recunoaşterea acestei scrieri s-a organizat Sinodul de la Kiev din anul 1640. Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronunţat în totalitate asupra ei. Din această cauză a fost convocat un sinod panortodox la Iaşi, între 15 septembrie şi 26 octombrie 1642, sinod la care au participat reprezentanți din mai toate bisericile ortodoxe. Delegaţii Patriarhiei Ecumenice au fost Porfirie, fost mitropolit al Niceei, şi ieromonahul Meletie Sirigul, cel mai învăţat teolog grec din secolul al XVII-lea (1586-1644). Mitropolitul Petru Movilă a trimis trei delegaţi din Kiev: Isaia Trofimovici Kozloski, egumenul Mănăstirii Sfântul Nicolae, Iosif Cononovici Gorbaţki, rectorul Academiei din Kiev şi pe Ignatie Oxenovici Staruşici, predicator al Catedralei Sfânta Sofia din Kiev. Din partea Bisericii din Moldova au participat, probabil, Mitropolitul Varlaam şi episcopii săi sufragani: Evloghie al Romanului, Anastasie al Rădăuţilor şi Gheorghe al Huşilor, precum şi Sofronie Pociaţki, egumenul Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi şi rectorul Academiei înfiinţate aici de Vasile Lupu.
Sinodul a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă în 1642, ea devenind în mod oficial, Mărturisirea de credinţă a Bisericii de Răsărit.
În afară de Mărturisirea ortodoxă care a fost aprobată la Iaşi, şi de tipografiile pe care le-a trimis în ţară, legătura lui Petru Movilă cu patria mamă s-au concretizat cu venirea sa la Iaşi, în 1645, cu ocazia căsătoriei fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul lituan Ianusz Radziwill, căsătorie pe care o mijlocise el însuşi. Taina căsătoriei s-a oficiat în biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, şi cu acest prilej, Petru Movilă a rostit un cuvânt duhovnicesc, o treime în limba polonă şi două treimi în limba română.
Activitatea literară a lui Petru Movilă este imensă. A tradus, a compus şi revizuit o mulţime de cărţi de ritual, dogmatice şi polemice. Pe lângă tipografia din Lavra Pecerska, mitropolitul Petru a pus sub controlul său direct şi tipografiile din Lvov şi Vilnius, pentru ca să asigure unitatea de lucru, dar mai ales pentru ca lucrările care ieşeau de sub teascurile lor să nu cuprindă abateri de la învăţătura ortodoxă.
Se cunosc aproximativ 50 de tipărituri îngrijite de Petru Movilă, în timp ce era egumen la Pecerska şi mitropolit, unele lucrate de el însuşi, altele de ucenici sau colaboratori de-ai săi.
Dintre cărţile de slujbă amintim: Liturghierul (Pecerska, 1629, 1638 şi 1639, Lvov, 1636), Psaltirea (Pecerska, 1629, 1640 şi 1644, Moghilev, 1639), Octoihul (Lvov, 1630, 1639, 1640 şi 1644), Triodul (Pecerska, 1627, 1631, 1640), Triodul înflorat (Pecerska, 1631 și Lvov 1641), Penticostarul (Pecerska, 1631 și Lvov, 1642), Antologhionul (Pecerska, 1636 și Lvov, 1638).
Alte lucrări tipărite de vrednicul ierarh sunt: Lithos sau Piatra aruncată din praştia adevărului sfintei Biserici ortodoxe ruse, de smeritul părinte Piosul Păstor spre sfărâmarea Perspectivei cei întunecate si false; Expunerea credinţei ortodoxe catolice de răsărit, căreia Petru Movilă i-a zis Catehism, iar Sinodul de la Iaşi i-a dat titlul de Mărturisirea ortodoxă a credinţei catolice şi apostolice a Bisericii de răsărit. Cartea a fost scrisă în limba latină şi intitulată Expositio fidei ecclesiae Russiae Minoris. Dintre cărţile de învăţătură sau zidire sufletească menţionăm: Capitolele parenetice ale diaconului Agapet, Omiliile Sfântului Macarie Egipteanul, Patericul sfinţilor care au strălucit în Pecerska etc.
Sura: http://www.revistaortodoxa.ro/?p=2285
Video:
Comentarii recente