Unde merg? de Zaharia Bârsan

Zaharia Bârsan
Zaharia Bârsan

Ochi de vrajă fără seamă,
Ochi cum n’au mai fost pe lume…
Cum mă ‘ndeamnă şi mă chiamă
Noaptea lor fără de nume .. .
Cum mi ‘nchide ori ce zare
Fulgeratul lor cel sfânt
Şi mă poartă pe-o cărare,
Care duce la mormânt…

Ochi nebuni din cale-afarâ,
Val de doruri înoptate,
Răsăriţi ca dintr’o pară,
Numai farmec şi păcate
Și pe apa lor, minune!…
Ard lumini ca ‘ntr’un altar.. .
De pe margini de genune
Să mai fugi … ar fi ‘nzadar!…

Ochi, pustiul luminându-l,
Întunerec fără vină…
Simt cum mi se ‘ngroapă gândul
În adâncul lor… lumină …
Unde merg ?… În care parte
Mă tot duc rătăcitor ?…
Spre iubirile deşarte
Şi spre lacrimile lor!!…

ZAHARIA BÂRSAN
Ziarul Transilvania, Sibiiu, Ianuarie 1928