Serbarea dela Cluj în onoarea d-lui Zaharie Bârsan.

Duminecă în 3 Mai a fost sărbătorit la Cluj d-l Zaharie Bârsan care face teatru românesc de 25 ani. D-l Bârsan este azi directorul Teatrului Naţional din Cluj, însă oraşele şi orăşelele Ardealului îl cunosc de mult, din vremurile de robie ungurească, când le colinda în cei mai frumoşi ani ai tinereţii sale, ducând pretutindeni frumuseţa celui mai curat grai românesc şi celea mai aprinse simţiri naţionale.

Noi Românii din Ardeal n’am prea ştiut ce este teatrul, înainte de unire cu ţara mamă. Teatrele jucate la noi până atunci au fost mai mult încercări întâmplătoare, făcute de tineretul mai răsărit, fără măestria recerută, fără ceeace se numeşte artă, care sguduie, curăţeste şi înalţă. Înainte vreme, la noi se mergea la teatru, mai mult ca la comedie, unde se râdea de strâmbături şi de întorsături de cuvinte, de jidani, ori de ţigani fricoşi.

Teatru românesc adevărat d. Zaharie Bârsan ne-a făcut şi ne-a învăţat. Reprezentaţiile sale erau adevărate sărbători naţionale. Se adunau oamenii din ţinuturi întregi casă-le asculte. Cuvintele sale spuse pe scenele modeste, se vâreau în inimi ca picurii de ploaie în pământul însetat de secetă. Privitorii plângeau de plăcere şi se depărtau cu suflatele pline pe ani întregi.

Noi am fost şcolari când venia d. Zaharie Bârsan la Blaj să joace teatru. Şi ne amintim şi acum de artistul cu ochii mari şi cu graiul vrăjit, care ne fermeca cu versurile spuse şi cu rolurile jucate.

„Lupta dela Revine” din scrisoarea a treia a lui Eminescu, niciodată nu ne-a pătruns mai mult în viaţă ca atunci când ne-a spus-o d. Zaharie Bârsan la Blaj. Şi niciodată n-am fost mai mândri că suntem Români ca atunci.

Şi acelaş lucru l-a făcut d. Bârsan ani dearândul prin toate colţurile Ardealului, A fost cu adevărat cel mai cu drag ascultat dintre apostolii simţirilor româneşti. Cuvântul și jocul său erau mai puternice decât sute de gazete, ori de cuvântări naţionale.

Vom înţelege deci că serbarea ce i-sa, făcut acum la Cluj încununează cu dreptate o viaţă foarte rodnică şi foarte vrednică nu numai de recunoştinţa Clujului, ci a Ardealului întreg.

Căci a face teatru românesc, în Ardeal, când te pândeau „solgăbiraiele” la tot pasul și „penele de cocoş”, era mare lucru! Şi iarăşi a face teatru, şi a arăta oamenilor că a fi artist e mai mult — cer şi pământ! — decât a fi comediant, era şi mai mare…

Şi dl. Zaharie Bârsan le-a făcut pe amândouă. Cu câtă trudă şi sbucium, nu se mai întreabă. D-sa a fost un erou şi ca erou este sărbătorit astăzi în tot Ardealul.

Să trăiască la mulţi ani!

Sursa: Revista „Unirea Poporului”
Blaj, Duminecă, la 10 Maiu 1925.

Print Friendly