Se cunoaşte mândria năsăudenilor, aceea de a fi urmaşi de „grăniceri”. Puţină lume ştie însă că a beneficia de această calitate de grănicer în secolul XVIII însemna enorm. Li se spunea românilor ardeleni: Apăraţi civilizaţia europeană în această zonă şi veţi fi primiţi în Spaţiul Schengen, veţi fi oameni liberi ca ungurii şi saşii, nu veţi mai fi iobagi, veţi avea şcoli în limba voastră, fiii voştri pot deveni astfel domni, vor fi înnobilaţi şi aleşi în Parlament unde îşi vor spune păsurile.
Bineînţeles că iobagilor ţinuţi încă în sclavie în plin Secol al Luminilor asemenea promisiuni li păreau cum nu se poate mai ademenitoare şi ei dădeau năvală să ajungă grăniceri.
Când însă li s-a adus la cunoştinţă că una din condiţii era să treacă de la religia ortodoxă la cea catolică lucrurile s-au împotmolit. Oamenii acceptau toate celelalte condiţii, la asta însă se opuneau cu îndârjire. Atunci, pentru că manipularea era la fel de activă ca şi azi, a fost chemat un fel de Dalai Lama al ţinutului, badea Tănase Todoran din Bichigiu. Avea o viaţă de epopee: după 11 ani petrecuţi la Curtea Imperială, năsăudeanul dezertează şi se întoarce în Transilvania, unde se alătură cetei de răzvrătiţi a lui Pintea Viteazul, un vestit erou al Maramureşului, devenind unul dintre căpitanii acestuia. După moartea lui Pintea, Tănase Todoran se îndreaptă spre Moldova, unde se înrolează în oastea domnitorului Mihail Racoviţă, slujind acolo câţiva ani. Revenit la ai săi, avea acum 104 ani şi era respectat ca un înţelept, întruchiparea întregului trecut de umiliri, de lupte, dar şi de demnitate al românilor. Dacă el va semna, ziceau oficialităţile în frunte cu generalul Buccow, gloata îl va urma fără murmur.
Pus să se adreseze mulţimii spre a o convinge, acesta ce a putut spune: „Aşa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege să ne-o ciufulească. Jos armele! Aruncaţi afară păgânii dintre hotarele noastre! Auziţi, creştini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălţata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul.” Actul de condamnare stipulează clar faptul ca Tănase Todoran se face răspunzător de oprirea de la Unirea cu Roma şi împărtăşirea fiului său muribund cu azima catolică.
A fost tras pe roată la Salva, cu 22 de ani mai înainte de Horea. Azi, pe locul martiriului său şi a altor patru sfinţi ţărani se înalţă o mânăstire.
Sursa: https://www.facebook.com/miron.scorobete
Comentarii recente