Trei crai de la rasarit
Spre stea au calatorit
Si-au mers dupa cum citim,
Pana la Ierusalim.

Acolo dac-au ajuns,
Steaua-n nori li s-a ascuns;
Si le-a fost a se plimba,
Prin oras a intreba.

Unde s-a nascut zicand,
Un crai mare de curand?
Iar Irod imparat
Auzind s-a tulburat.

Pe crai grabnic i-a chemat
Si in taina i-a-ntrebat
Ispitindu-i vru setos
Ca sa afle pe Hristos.

Craii daca au plecat
Steaua iar s-a aratat
Si a mers pan-a statut
Und-era pruncul nascut

Si cu toti s-au bucurat
Pe Hristos daca-au aflat
Cu daruri s-au inchinat
Ca unui Mare-mparat.

versurile Anton Pan

Colindele îi menționează pe cei trei crai de la răsărit. Dar cine sunt ei mai exact? Sunt regi, așa cum îi arată numele de „crai” (slavonul kral’ provine chiar de la regele franc Carol cel Mare din sec. VIII-IX). În apus, sărbătoarea lor este chiar pe 6 ianuarie, de Epifanie, sărbătoare numită „Cei trei regi”. În textul evangheliilor canonice, ei apar doar la Matei 2:1-12, fiind numiți „magi” (magoi) și aici lucrurile se complică puțin.

Cine sunt, atunci, magii? Informațiile de mai jos le-am preluat de la Edwin Yamauchi, din volumul Persia and the Bible, Baker, Grand Rapids, 1990, pp. 467-491. Magii erau inițial un trib din Media, dar, ca și leviții biblici, au desemnat apoi casta de preoți politeiști din vremea Imperiului ahemenid (Herodot, Istorii 1.101). Un asemenea preot mag, Bardiya sau Smerdis, a preluat chiar conducerea imperiului, pretinzând că este fratele regelui mort Cambyse II și a domnit vreme de șapte luni cu numele Gaumata. În 522 îdHr. Darius ajunge însă la conducerea imperiului, iar magul Gaumata este detronat. De altfel, în inscripția trilingvă de la Behistun a lui Darius apare titlul în persa veche de maguš „mag”.

Se pare că după detronarea lui Bardiya, Darius I îi înlocuiește pe vechii magi politeiști cu unii proveniți din rândul perșilor, de data aceasta zoroastrieni (cvasi-monoteiști). De altfel, probabil că preoții magi, activi în nord-vestul Iranului fuseseră inițial rivali ai lui Zoroastru, provenit din nord-estul regiunii.

Cea mai veche menționare în greacă a magilor provine de la Heraclit din Efes, așadar în jur de 500 îdHr. Nu sunt încă sigur dacă termenul de rab-mag (în akkadiană rab mugi) dat unui demnitar babilonian menționat și în Biblie (Ieremia 39:3, 13) are legătură cu magii de la perși.

O reprezentare a preoților magi a fost găsită în Daskyleion în Turcia de astăzi, capitala unei satrapii perse, fiind păstrată la muzeul din Istanbul. Magii își acoperă gura și nasul ca niște ninja (pentru a nu întina cu răsuflarea lor focul sacru), au căciuli țuguiate, iar în mână țin mănunchiuri de ramuri ritulice (așa numitul barsom). Dedesubt se văd animalele de jertfă, un taur și un berbec.

Print Friendly