Trandafire tânăr… foaie de mătase…
Mângâierea sfântă de pe-o cale grea –
Te-ai desprins din vara mâinilor frumoase
Să ‘nsenini o clipă pribegia mea…
Ce pustie-ți pare tainica ‘ncăpere
Plină de nesomnul de la căpătâi…
Foaie de iubire… foaie de durere,
Mângâiere albă… cum să te mângâi!?…

Foaie de mătase ‘mi-ai visat pe masă
Învelită ‘n dorul sufletului meu,
Singura podoabă ce-o aveam în casă…
Și pe tine floare… și pe Dumnezeu…
Ți-am vorbit în șoaptă dragă primăvară,
Tot mai alb crescut’ai, tot mai alintat –
Neștiuți de nimeni… fiecare sară…
Ne ‘nchinam la mâna care mi te-a dat…

și-acum stai pe gănduri foaie de zăpadă
Foaie care-mi arde sufletul aprins…
De-ar veni o clipă să mi te revadă
Nu te-ar mai cunoaște trandafir învins…
Blânda ta candoare tot mai mult se ‘ndoaie
Ca o frunte albă fără de cuvânt…
Va cădea ca mâine foaie după foaie,
Lacrime tăcute… stinse pe-un mormânt…

poezie de Zaharia Bârsan

Print Friendly