Colindatul

Colindatul, un obicei vibrant și plin de energie, prinde viață în ajunul Crăciunului, începând pe 24 decembrie și animând atmosfera timp de 2 sau 3 zile consecutiv. Grupuri entuziaste de copii, tineri și chiar adulți se alătură acestui ritual, în funcție de tradițiile din fiecare zonă etnografică.

Magia colindatului se desfășoară în curțile celor care deschid ușile cu bucurie, fie în casă, fie sub fereastră. Odată pășiți pragul, colindătorii sunt întâmpinați cu ospitalitate, deoarece se spune că aduc cu ei sănătate și prosperitate pentru noul an, fiind răsplătiți cu nuci, mere, colaci și bomboane.

Banat

În Banatul montan, în ajunul Crăciunului, focul din casele oamenilor rămâne aprins neîntrerupt, dorindu-se ca noul an să fie luminos și bogat. Bradul este împodobit cu dulciuri, iar sub el se așează daruri pentru Moș Crăciun: un colac, un cârnat și o sticlă de rachiu, pentru ca bucuria să fie la cote înalte. Tinerii se adună în case pentru a sărbători în grupuri, făcând schimb de măști amuzante, iar atmosfera este încărcată de dansuri și jocuri pline de veselie.

Maramureș

În Maramureș, tradiția “jocului moșilor” colorează colindatul, unde colindători deghizați cu măști urează sănătate și fericire gazdelor. Colacul, simbol al soarelui, este oferit cu generozitate tuturor colindătorilor, indiferent de vârstă. În această zi specială, animalele din ogradă sunt răsfățate cu hrană din belșug, iar obiceiuri precum sărutarea perechii alese în timpul jocurilor aduc un plus de farmec sărbătorilor.

Moldova

În Moldova, Crăciunul este marcat de activități menite să protejeze animalele, livezile și gospodăria. Femeile fac curățenie în casă, pregătesc colaci, iar bărbații se asigură că înapoiază orice împrumut. Tradiția își spune cuvântul și în bucătărie, unde se pregătește o masă bogată, cu aproximativ 12 feluri de mâncare, multe din carne de porc sacrificat cu câteva zile înainte.

Colindătorii străbat casele oamenilor în toată țara, aducând urări și melodiile festive ale sărbătorilor. În Bucovina, se crede că colindele au puterea de a alunga diavolii și de a asigura puritatea satului în noaptea de Crăciun. În Ialomița, cetele de colindători cutreieră ulițele satelor, oferind urări tradiționale și aducând cu ei melodiile și poeziile colindelor, într-o atmosferă plină de farmec și bucurie.

După ce pășesc în curtea casei, colindătorii își desfășoară cu pasiune repertoriul în fața membrilor gospodăriei, adunați în prag. Melodiile, întotdeauna însoțite de dansuri, creează o atmosferă plină de bucurie și entuziasm. Ulterior, gazda îi invită pe colindători în casă, iar înainte de a se așeza la masă pentru a împărți ospățul, vătaful cetei dă indicația să se interpreteze câteva colinde suplimentare. Numărul acestora depinde în mare măsură de statutul gazdei și de generozitatea darurilor pe care intenționează să le ofere colindătorilor.

Plugușorul

Obicei tradițional în apropierea Anului Nou, “Plugușorul” păstrează ritualul unei invocări magice cu rădăcini agrare. Însoțit întotdeauna de strigăte, pocnete de bici și sunete de clopoței, acest ritual aduce în prim-plan un plug miniatural, ușor de purtat, sau buhaiul care imită mugetul boilor, înlocuind astfel plugul adevărat tras de boi. Textul vibrant al plugușorului conferă un ritm plin de viață, urările emanând veselie și optimism.

Sorcova

Un obicei de Anul Nou care aduce bucurie copiilor este “umblatul cu sorcova”. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Termenul “sorcovă” posibil derivă din cuvântul bulgar “surov” – verde fraged, făcând referire la ramura abia îmbobocită, odinioară ruptă dintr-un arbore. Atunci când ating persoanele cu sorcova de mai multe ori, se formulează urări de bine și bunăstare pentru cel vizat.

Boboteaza

Evenimentul marchează încheierea celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, începute în Ajunul Crăciunului pe 24 decembrie. În această zi, are loc sfințirea apelor prin slujba de Iordan, desfășurată de obicei într-un spațiu mai larg, aproape de o fântână sau de o apă curgătoare, sub îndrumarea preotului. Participă întreaga comunitate, iar după sfințire, credincioșii își iau apă sfântă acasă, strigând “Chiraleisa” pe drum și stropind fântânile întâlnite. La sosirea acasă, casele, grajdurile, animalele, pomi și interiorul casei sunt sfințite cu agheasmă.

Boboteaza, cunoscută și sub denumirile “Arătarea Domnului” sau “Epifania”, este o sărbătoare creștină importantă, simbolizând momentul botezului Mântuitorului în Iordan. Apa de la Bobotează este considerată cu puteri speciale, având în vedere sfințirea prin chemarea Sfântului Duh în aceeași zi în care Iisus a primit botezul.

Tradițional, agheasma mare de Bobotează poate fi băută doar timp de opt zile între 6 și 14 ianuarie, cu aprobarea preotului. Catolicii sărbătoresc pe 6 ianuarie Epifania, marcând anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi. În timpul slujbei de Bobotează, unii credincioși afirmă că apele Iordanului curg în sens invers pentru scurt timp.

Sf. Ioan

Pe 7 ianuarie, este cinstit Sfântul Ioan, cunoscut și ca “Înaintemergătorul”, care a anunțat venirea lui Hristos. Botezul Domnului include obiceiuri populare, precum întrecerea în înot pentru a scoate o cruce aruncată în apă și punerea de busuioc sub pernă de către fete pentru a-și visa alesul.

Tradițional, la Bobotează nu se spală rufe, sunt interzise certurile în casă, nu se împrumută nimic, iar pregătirea mesei în această zi este similară cu cea din Ajunul Crăciunului. După sfințire, se oferă animalelor din gospodărie o parte din mâncare, iar credința populară spune că pomii încărcați cu promoroacă în dimineața Ajunului de Bobotează vor avea un rod bogat. Se mai crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții, dezvăluind locurile în care sunt ascunse comorile.

Print Friendly