La începutul anului 1734, o vâlvă iscată în Sfatul Braşovului a stârnit furori mari în rândurile orăşenilor. Discordia îşi avea originea în rândurile senatorilor braşoveni, însă valurile sale urmau să aibă ecou mult peste zidurile oraşului. Ocazia era decesul preotului din Râşnov, Johannes Barbenius, la 20 ianuarie 1734, pentru ale cărui funeralii Marcus Tartler a compus un poem de doliu, cum o cerea uzanţa la asemenea ocazii. Acest „poem funebru“, care tematiza meritele şi contribuţia pentru comunitate a răposatului şi care îi asigura un loc în rândul maimarilor, era în acelaşi timp mediul care a dus la izbucnirea unui conflict care mocnea deja de multă vreme în Senatul Braşovului, conflict simptomatic pentru societatea braşoveană din prima jumătate a veacului al XVIII-lea.

Lectorul braşovean Thomas Tartler crezu de cuviinţă să relateze despre aceste circumstanţe în jurnalul său (anno 1734):
N.B. Domnul corector Marcus Tartler a avut mult necaz pe seama poemului funebru pe care i-l compuse răposatului Domn prodecan. Căci braşovenii îmbrăcaţi în straie nemţeşti şi mai ales Domnul locotenent p.u. Senator al Braşovului N. Pauer de Draudt şi mai-marele poştaşilor fură alarmaţi din cale-afară şi cătară a-i lega D-lui Tartler de gât un proces pentru calomnie, pesemne că s-ar fi îndreptat împotriva nemţilor în poemul său şi ar fi încercat să-i facă urâţi în rândul orăşenilor […].2

Judecata lui Thomas Tartler din jurnalul său (anno 1734) nu lasă astfel niciun dubiu: reiese clar de care parte a baricadei se situa autorul în această discordie:

Domnul corector elaborase admirabil acest carmen, în care scria că braşovenii curioşi, care se maimuţăresc şi nu se dau mulţumiţi cu datinile, obiceiurile şi straiele moştenite de la bunii şi străbunii lor, ba încă le mai şi iau în batjocură şi preferă să afişeze mode jumătate nemţeşti, jumătate leşeşti, cazace şi altele asemenea, niciodată obişnuite pe aici, aşa încât şi din astă cauză se aude şi se vede tot mereu ceva nou de la braşovenii cei curioşi, şi ca urmare într-o jumătate de veac om căta Braşovul [Cronstadt] în Cronen şi un braşovean cinstit de viţă veche cu lanterna lui Diogene. Of, bătrânii cei cu mintea de altădată au păstrat şi Braşovul etc. etc.

Acestea sunt cele mai distinse gâlceve şi piatra atacului care i-a ofensat acum pe noii braşoveni, îmbrăcaţi şi însuraţi nemţeşte […].3

În perioada izbucnirii acestui conflict, senatorii Braşovului, care au deţinut de-a lungul întregului secol XVIII funcţiile-cheie în oraş şi în district, se aflau în plin proces de adaptare la noile raporturi ca urmare a dominaţiei habsburgice. Din rândurile patricienilor braşoveni, convertiţii, cei „îmbrăcaţi nemţeşte“4, au fost cei care s-au cristalizat ca nou grup social şi care căutau să se disocieze de vechile familii de patricieni protestanţi printr-un nou mod de reprezentare, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Braşovul catolic în secolul al XVIII-lea

După 1691, noua constituţie habsburgică a ţării garanta libertatea profesiunilor de credinţă pentru aşanumitele confesiuni „recepte” prin Diploma Leopoldină. Din acel moment, în Braşovul majoritar protestant s-a creat o nouă situaţie confesională, deoarece noii suverani habsburgi ţinteau o mai mare influenţă a confesiunii lor, pe care au obţinut-o pe de o parte prin activităţile ordinelor monahale catolice, a căror activare în Braşov a avut ca urmare predarea unor lăcaşe de cult către catolici, dar şi prin măsuri politice ţintite, care aveau ca scop creşterea numărului de funcţionari catolici în administraţia oraşului. Oricum, numărul catolicilor sporea mereu datorită imigrării acestora din alte regiuni ale Imperiului Habsburgic. Această situaţie demografică a dus la o transformare treptată a structurii societăţii braşovene. 5

Thomas Tartler (s-a născut în Kronstadt la data de 9 octombrie 1700, a decedat pe data de 8 februarie 1770), pastor luteran. Băiatul și-a pierdut tatăl de tânăr, este crescut de pastorul orașului Paul Neidel. După ce Thomas a urmat școala din Kronstadt, a mers în 1724 la Halle, unde a studiat teologia. În iunie 1731 a revenit acasă la Kronstadt și a fost lector între 1734 – 1739 iar din 1744 Rector al Liceului din Kronstadt. În aprilie 1749 a fost făcută numirea sa ca predicator al bisericii mari din oraș, iar în 1751 numirea sa ca ministru în Tartlau. Ca atare, a fost în repetate rânduri delegat în chestiuni spirituale importante și în semn de recunoaștere a serviciilor mari aduse pentru stoparea ciumei în Tartlau, izbucnită în 1756, este onorat de către împărăteasa Maria Tereza cu o medalie de aur.

A avut doar un copil. O Ipoteza este că aceasta ar fi Maria Theresia Ritter Bartholomew Tartler dar unii istorici nu sunt de acord. Pentru că Thomas sa născut la 1700 iar Bartolomeu s-a născut în 1761, astfel încât acesta din urmă ar fi fost născut când tatăl său era deja la vârsta de 61 de ani. Acest lucru ar fi posibil, dar este mai puțin probabil. Pe lângă funcția de pastor îndeplinită la Tartlau a fost prin profesia sa și un scriitor activ care a lăsat în urmă multe manuscrise ce apar de mare valoare la înregistrare. Acestea sunt după cum urmează:„Catalogus Judicum, Quaestorumque Coronensium et Pastorum Capituli Barcensium“;

– „Diarium rerum memorabilium Barcensium ab anno 1716 ad annum 1750“, ein für die Geschichte. Siebenbürgens nicht unwichtiges Tagebuch, über welches Trausch in dem unten angegebenen Werke des Näheren berichtet;

– „Brevissima et verissima Deductio, quod Brassovienses vel Barcenses ipsi sint Teutones vel Saxones in Privilegio Andreae II. de anno 1224 allegati“, betreffs welcher Handschrift auf den bemerkenswerthen Excurs von Trausch in dessen „Schriftsteller-Lexikon“ [Bd. III, S. 362–366] hingewiesen wird;

– „Qu. D. B. V. Collectanea zu einer Particular-Historie von Kronstadt“;

– „Thomae Tartleri Idea historiae universalis;

– „Elenchus historico-alphabeticus Pastorum Barcensium. a Th. Tartlero Gym. Cor. Conrectore 1742 conscriptus“;

– „Tartlauer Chronika oder Historie von dem königlichen Markt Tartlau in dem Burzenländischen Districte, aus wahrhaften Schriften kürzlich verfaßt, [116] anno 1755“;

– „Capituli Barcensis in Tran(silvan)ia brevis et humillima Deductio Privilegiorum circa Decimarum integrarum perceptionem“;

– „Illustratio Articulorum quorundam historicorum rem et historiam Valachorum concernentium“, wurde für eine Arbeit J. Filstich’s [Bd. IV, S. 228] angesehen, bei genauerer Prüfung aber als ein Werk Tartler’s erkannt. [Joh. Seivert’s Nachrichten von siebenbürgischen Gelehrten und ihren Schriften (Preßburg 1785, Karolinßky, 8°.) S. 426.

– Trausch (Joseph), Schriftsteller-Lexikon oder biographisch-literarische Denkblätter der Siebenbürger Deutschen. (Kronstadt 1871, Johann Gött und Sohn, gr. 8°.). Band III, S. 360 u. f.]

Sursa: Portretele Patriciatului Sasesc din Brasov, Un capitol de Arta Transilvaneana

Print Friendly