Trandafire tânăr… foaie de mătase…Mângâierea sfântă de pe-o cale grea –Te-ai desprins din vara mâinilor frumoaseSă ‘nsenini o clipă pribegia mea…Ce pustie-ți pare tainica ‘ncăperePlină de nesomnul de la căpătâi…Foaie…

Poezie de Zaharia Barsan – Ai să-ți aduci aminte

Colo ’n margine pe-o coastă    Sta un brad mai la o parte,Un covor de iarbă verde    De pădure mi-l desparte…Lunga lui singurătate    Se vedea că par’că-l doare;Noaptea se plîngea la lună,    Ziua se plîngea…

Ai muncit o viață ‘ntreagă,ca să te mândrești cu mine!.. .Ţi-ai dat sufletul, odihna…toate clipele senine ‘Ţi le-ai dat, iubită mamă,să mă faci mai fericit…Ţi-ai tras pâinea dela gură,traiul ți…

Mărire Ție… țara minunilor… de sus!…Pe Tine cerul vecinic te are cea mai dragă;Străfulgerări de raze de el par’că Te leagă…Și cum Te văd, departe, Tu luminezi întreagă…Și-mi pari în…

În galeria personalitățile de frunte ale Transilvaniei, care prin complexa lor activitate au ilustrat prima jumătatea a secolului trecut, un loc bine definit este ocupat de Zaharia Bârsan. S-a născut…

În diferitele publicații ale vremii, o atenție specială este acordată celor mai reprezentativi actori români și în special celui care și-a dedicat viața teatrului și a pus bazele teatrului românesc…

Așteptarea… flori de jale…Într’o lacrimă se ‘nchiagă…Adu-mi raza gurei taleSfânta vieței mele dragă Ți-așternui din prag în casăDorul meu de-odinioarăCe pe-o punte de mătasăSă te văd venind ușoară Brațe albe……

Pe-o fereastră de mansardăStau de vorbă pe șoptite;Adusese vântul noapteaDouă frunze rătăcite… Zice una: vie toamna,Sufle vântul, cadă bruma,Noi vom sta frumos ascunse,Ne-am găsit un cuib de-acuma Zise alta: Ba,…

Când îmi apari… în păr cu flori de nalbă,Cu zâmbetul îndurerat de teamăEu te privesc cu drag, frumoasă mamăDuioasă poezie Ușoară ca un vis ce se distramăCobori sfioasă în haina…

Pe seară E’n amurg. Și de pe ramuriCade frunza legănată.La colibă stă pe prispăO femeie ‘ngândurată. Lângă ea cu părul galben,O copilă ca o zânăSchimbă dintr’un hârb în altulFiricele de…

. După o viață trăită frumos și pentru neam, marea artistă a închis ochii, plătind banul neînduratului Charon. Va veghea însă și de acolo asupra teatrului românesc, pe care l-a reprezentat ca puțini alții, căci Olimpia Bârsan va rămânea un simbol, bust de bronz mai puternic decât dintele necruțător al veacurilor.

Gheorghe Bogdan Duică despre Zaharia Bârsan

Textul care urmează se referă la un interviu cu dl. Brătescu-Voinești, care a avut loc la începutul secolului XX în jurul piesei “Se face ziuă” a dlui Zaharia Bârsan. Textul…

Eu m-am luptat cât am pututȘi-am dus-o așa cu rău, cu bine, —Mă știe Domnul și pe mineCum am făcut de te-am crescutȘi câte nopți n-am petrecutGândindu-mă la tine! Și…

Mi-e sufletul pe moarte cum n-a fost niciodatăPalate de iluzii în jurul meu se spargViața mea… în urmă… răsare ca o patăMi-e groază și mie silă de lumea blestemată…Luntrașe,-ntinde pânza…

Pe malurile tale tăinuiteÎmi port povara gîndurilor mele,Un biet drumeț strein ce trec prin vieață…O, smulge-te din zările-auriteȘi legănată-n valuri de oțele,Întinde-mi, mare, brațele de ceață!… Primește-mă la sânul tău……

Am să fur în noaptea astaStelele strălucitoare,-Să mi le ‘npletesc în razeŞi să-ţi fac o cingătoare. Să-i şoptesc în taină luneiDe mijloc să ţi-o acaţe,De mijloc când te-oi cuprindeCerul tot…