Izvoarele scrise atestă existenţa localităţii Bârsana la anul 1326 când, la 26 septembrie, regele Carol Robert emite o diplomă prin care întăreşte drepturile de posesiune asupra moşiei Bârsana cneazului Stanislau Bârsan care stăpânea deja această moşie cu drept de moştenire. Totodată aceste izvoare reprezintă şi cea mai veche “diplomă” de confirmare a rangului nobiliar a unui român din provinciile româneşti, de la începuturile istoriei. Carol Robert de Anjou acordă această diplomă lui Stanislau Bârsan, stăpânitor al Cnezatului Strâmturii (Bârsana) din Ţara Maramureşului pentru serviciile aduse. În continuare redăm textul integral de donaţie a lui Carol Robert de Anjou, către Stanislau Bârsan.

“Carol, din îndurarea lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi stăpân al Ţinutului şi Muntelui Sant’Angelo, tuturor credincioşilor lui Christos care vor vedea scrisoarea de faţă, mântuire întru Mântuitorul tuturor.

Vrem să ajungă la cunoştiinţa tuturor, prin cuprinsul scrisorii de faţă, că luând seama la faptele de credinţa şi la slujbele merituoase ale cneazului Stanislău, fiul lui Stan, de asemenea la statornicia credinţei sale şi la devoţiunea sa sinceră, pe care ştim ca a avut-o mereu faţă de noi şi faţă de sfânta coroană regească, simţim că o are şi în prezent, şi credem cu tărie că o va avea şi în viitor, şi, văzând noi să-l răsplătim cu favoarea regească pentru atâtea fapte de credinţă şi slujbe am dat, am dăruit şi am hărăzit un anumit pământ numit Zurduky (Strâmtura, n.n.), aflător în districtul Maramureşului, ţinând de dreptul nostru de danie, împreună cu toate folosinţele şi dependinţele sale, între semnele de hotar şi hotarele dinainte, aceluiaşi Stanislău cneazul (kenezio – în original) şi prin el, moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, pentru a-l stăpâni, a-l ţine şi a-l avea cu drept deplin, de necurmat şi de moştenire, scutind şi absolvind acelaşi pământ de orice jurisdicţie, judecată şi dare regală care vor fi exercitate de noi sau de oricare dintre slujbaşii noştri, sau, va fi percepută în orice timp şi am cedat aceluiaşi cneaz şi moştenitorilor săi toată datoria şi darea aceluiaşi pământ sau a oamenilor care locuiesc pe el, ca să o perceapă după obiceiul şi legea nobililor regatului.

Prin urmare, să nu-I fie îngăduit nici om să încalce prevederea prezentei scrisori sau să o contrazică cu îndrăzneală necugetată şi să nu existe vreunul care să îndrăznească să pretindă vreo dare de la oamenii numitului pământ Zurduky (Strâmtura, n.n.), iar dacă va îndrăzni vreunul, atunci să atragă asupra lui mânia regească.

Întru pomenirea şi tăria veşnică a acestui lucru, noi am dat această scrisoare de faţă, întărită cu semnul peceţii nostre duble, noi şi autentice. Dată de mâna chibzuitului bărbat, magistrul Andrei, prepozitul de Alba (Regală, n.n), vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului 1326, în ziua a zecea înaintea calendelor lui octombrie, în acelaşi an al domniei noastre, adică al douăzeci şi şaselea, pe când guvernau în chip fericit bisericile lui Dumnezeu venerabilii părinţi domnul Bolezlau, arhiepiscopul de Strigonium şi fratele Ladislau, arhiepiscop de Kalocsa, Ioan, episcop de Nitra, Benedict, episcop de Cenad, Nicolae, episcop de Gyor, Gheorghe, episcop de Sirmiu, Ladislau, episcop de Pecs, fratele Petru, episcop de Bosnia, Ivanca, episcop de Oradea, Andrei, episcop de Transilvania, Henric, episcop de Veszprem, Laurentiu, episcop de Vac şi Chanadin, episcop de Eger, iar Filip era palatin, Dumitru, mare vistier, Alexandru, jude al curţii noastre, Toma, voievod al Transilvaniei, Mych, ban al întregii Slovenii, Pavel, ban de Mako, Ioan, mare vistier şi Deseu, mare comis al doamnei regine, soţia noastră, Nicolae, comite de Posonium, şi alţii, cât mai mulţi deţineau comitatele şi dregătoriile regatului.”

Ioan Mihaly de Apşa – Diplome Maramureşene din sec. XIV si XV, pag. 7-9.

Culegere text:
Cornel Bîrsan

Surse imagini:
http://travelbadgers.com
http://asztrorege.blogspot.ca
https://tiparituriromanesti.wordpress.com

Print Friendly