Către Casa Regală a României, Regelui Mihai I al românilor

Către Patriarhia Româna, ÎPS Daniel
Către Preşedinţia României, domnului Preşedinte,
Către preşedintele Senatului,
Către Guvenul României, domnului Prim-ministru,
Către preşedintele Camerei Deputaţilor,
• În atenţia tuturor conducătorilor partidelor politice, parlamentare sau nu,
• În atenţia tuturor europarlamentarilor români, a senatorilor şi deputaţior României,
• În atenţia liderilor societăţii civile, şefilor de ONG-uri, a elitei intelectuale româneşti, a vectorilor responsabili de pe întreg teritoriul ţării,
• În atenţia organizaţiilor şi conducătorilor de asociaţii româneşti de pretutindeni,

ARGUMENT PENTRU CONSTRUIREA NOULUI REGAT AL ROMÂNIEI

Doamnelor, domnilor, prieteni români,

Schimbările ce se petrec în străinătatea apropiată, evenimentele geostrategice ce pun la grea încercare actuala structură europeană şi proiecţia viitorului nostru, naţional şi totodată european, ne îndeamnă la o profundă reflecţie şi impune luarea unei decizii de mare importanţă pentru conturarea unei poziţii demne şi istorice a României în noul context mondial.

Acum, poate mai mult ca oricând după ce Zidul Berlinului a devenit numai o tristă amintire, a sosit momentul să ne strângem laolaltă pentru a zidi temelia noii Românii, conştientă de importanţa sa europeană şi de rolul pe care istoria i l-a rezervat în această parte de lume.

Cred cu tărie că, în actualul peisaj autohton, nu există nici o forţă politică sinceră, nici un lider cu adevărat responsabil sau vector de opinie, bref, nici un cetăţean a cărui conştiinţă să nu fie legată de aspiraţii comune pentru prosperitate şi demnitate naţională, pentru aşezarea României pe locul care i se cuvine cu adevărat în comunitatea naţiunilor lumii.

Iată de ce, vin astăzi cu o chemare, cu un manifest a cărui scop este de a alcătui o treime indisolubilă, adică stabilitatea, bunăstarea şi reaşezarea României în poziţia pe care ţara o merită, noi o merităm, dar cel mai mult o merită cei ce ne vor urma şi care vor şti să preţuiască şi să valorifice ceea ce am avut curajul şi demnitatea să le lăsăm drept moştenire.

Deşi cred că este inutil, pentru că mă adresez unor oameni care au urmărit şi urmăresc mişcările politice de pretutindeni, dar mai ales din Europa, vă voi aminti, totuşi, că de ani buni, poate zeci de ani, instituţia prezidenţială din orice republică se confruntă cu acuze grele, de la corupţie, la trafic de influenţă. Evident, acestea se petrec pentru că un om poate fi preşedinte fie un timp limitat de lege, şi atunci, tentaţiile sunt uriaşe, fie îşi transformă mandatul într-o dominaţie perpetuă, o tiranie ale cărei nenorociri le cunoaştem deja prea bine. Aceste situaţii sunt posibile pentru că nici un preşedinte nu îşi poate asuma, fizic, nişte obiective istorice care pot fi atinse după generaţii întregi de luptă. De dedicaţie absolută pentru atingerea acelor ţeluri.

În schimb, o Casă Regală, o succesiune de suverani care să urmărească împlinirea unei promisiuni făcute în faţa Cerului sau a Neamului în urmă cu generaţii, poate şi are obligaţia de urmări săvărşirea acesteia pentru că acea promisiune este moştenită, ca o datorie sfântă, odată cu Coroana şi cu divinul jurământ. Aşa am avut o ţară unită la Alba Iulia, aşa, la 1877, am reuşit să ne căpătam independenţa, aşa am redobândit Ardealul şi Basarabia.

Un preşedinte, chiar şi cel mai bun dintre noi, va lupta pentru neam şi ţară un mandat, poate două, deci maximum 10 ani, poate următorul şef de stat român nu va mai fi aşa dedicat. Un rege însă va purta drept cel mai de preţ lucru tocmai povara ţării o viaţă, apoi o va înmâna, în faţa lui Dumnezeu, urmaşului său, care, încă o viaţă îşi va închina sufletul şi mintea ţării sale. Nu e nici un secret, această coloană a infinitului, este ceea ce susţine, printre valurile istoriei, o Ţară, un Neam.

Iată de ce, fac un apel către conştiinţa şi raţiunea Domniilor Voastre pentru a ne uni, ca niciodată, pentru a susţine revenirea României la statutul furat de tancurile ruseşti, să restaurăm, plini de speranţă, monarhia noastră.

Vă cer să fim conştienţi de valoarea Casei Regale şi a unui Regat al României aşa cum merităm, şi noi, şi copii, şi nepoţii, şi strănepoţii noştri.

Dincolo de îndreptarea unei mârşăvii istorice, numai un răuvoitor sau un bolşevic fără de Dumnezeu ar putea contesta cel mai benefic aport adus României vreodată.

Ce aş mai putea să vă spun? Aţi constatat de mult că monarhia este sinonimă cu stabilitatea în oricare ţară este prezentă. Şi cu prosperitatea, cu demnitatea, cu imaginea unei societăţi orientate către popor, către propăşire şi construirea unui viitor cel puţin pe măsura unui trecut sclipitor. Avem şansa, şi este de datoria noastră să o facem, de a reînnoda istoria de la punctul de fractură impus de şenilele care înfigeau, sângeros, secera şi ciocanul în Estul Europei, şenile roşii care ne-au văduvit de şansa unei evoluţii fireşti, pe firul construit de jertfele grele ale neamului românesc.

Am auzit voci care spun că partidele de stânga se tem de o asemenea istorică decizie. De ce? Monarhiile cu guverne de stânga au reuşit adevărate miracole sociale şi Casele Regale au susţinut deciziile ce au adus prosperitate. Discuţii, dacă au existat, s-au referit, de obicei, numai la oportunitatea momentului nu şi la valoarea deciziei. Aceasta pentru că, aşa cum spuneam, Casele Regale sunt responsabile, istoric şi divin, pentru sufletele şi vieţile supuşilor săi.

A venit vremea să ne scuturăm de teama indusă veninos şi distructiv de ciuma

bolşevică şi să ne împăcăm cu istoria pentru a îmbrăţişa devenirea pe care o merităm dintotdeauna. Iar firul care poate reface această legătură se numeşte Casa Regală a României, coloana vertebrală a nemului românesc.

Desigur, o asemenea decizie trebuie susţinuta de paşii specifici. Bunăoară, Parlamentul ar trebui să se transforme, pentru o scurtă perioadă, în Adunare Constituantă, tocmai pentru a adopta o Constituţie bazată pe aceea din 1923, desigur cu îmbunătăţirile necesare.

Acestea însă sunt detalii tehnice.

Esenţa acestei scrisori deschise poate fi rezumată foarte uşor: Regatul României este o şansă istorică pentru stabilitate, bunăstare şi demnitate, haideţi să nu o irosim şi să ne asumăm decizia care va aşeza Ţara acolo unde merită. Să alungăm spectrul care ne va transforma în încă o generaţie pierdută pentru Naţiune.

Avem o şansă nepereche ca să câştigăm admiraţia urmaşilor noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Deputat PSD Ilfov
Ninel Peia

SCRISOARE DESCHISĂ

Print Friendly