Un inițiat

Fiecare lume apusă, care a ființat în urmă cu mii de ani pe aceste meleaguri, face parte, într-un fel tainic, din lumea și din ființa noastră. Din păcate, știm foarte puțin despre ele, iar arheologii, cei ce trudesc să le scoată la lumină, nu reușesc întotdeauna să le recompună.

Pentru a putea sa refaci un univers din câteva cioburi, trebuie să fii, într-un fel, magician, un inițiat. Să rezonezi cu lumea pe care o găsești în pământ, să te poți întoarce în timp, să poți vedea într-o frântură de vas ca într-un glob de cristal. Un astfel de personaj este profesorul Vasile Boroneanţ și, ca orice inițiat care cunoaște lumi pe care noi nu suntem în stare sa le vedem, este foarte modest și ințelept. După o tinerețe petrecută dupa gratii de pușcărie politică și după o viață dedicată arheologiei, profesorul Boroneanţ mai visează și astăzi la lumile care-au fost. La Chitila sapă de câțiva ani încoace. Vestigiile scoase la iveala sunt tulburatoare. La Chitila există urme de locuire din cele mai vechi timpuri, din paleolitic până în epoca modernă. S-au mai făcut săpături și în anii 80, dar șantierul a fost redeschis în anul 2001.

scrierea dacică de la Chitila-profesorul Boroneanţ

Profesorul Vasile Boroneanţ

„În perioada dacică, locuitorii acestei zone erau păstori și agricultori, se ocupau cu torsul și împletitul, cu cioplitul lemnului și cu pescuitul”, spune profesorul Boroneanţ. „Agricultura înflorea și ea, datorită pământului umed, fertil, din preajma râului Dâmbovița și a mlaștinilor formate de el. De altfel, cursul Dâmboviței era navigabil la vremea aceea, favoriza legăturile de schimb cu regiunile de deal și munte, dar și cu bazinul dunărean. Locuitorii din așezarea de la Chitila aveau o organizare militară și aliante cu alte populații.” Deci o așezare în toata regula, în plină dezvoltare, capabilă să producă surprize…

„În ultimii ani, săpăturile s-au axat într-un punct din partea de nord a sitului arheologic, pe un ostrov colmatat al Colentinei, la est de calea ferată București-Ploiești. Aici locuiau daci liberi sau carpo-daci, iar așezarea este datată în perioada sec. II-V d.Hr. S-au dezvelit mai multe locuințe, în interiorul cărora s-au găsit fragmente ceramice lucrate cu mâna și cu roata olarului, unelte agricole și de păstorit, podoabe de bronz, argint sau sticla, dar și monede romane, căci comunitatea de la Chitila folosea moneda romană în relațiile de schimb.”

Dar marea surpriză descoperită în săpăturile arheologice reprezintă o enigmă, deocamdată nedezlegată: niște oase de animale, acoperite cu o scriere necunoscută.

Mesaje pe oase de animale

„În 2001, când am descoperit primele oase de acest fel, am crezut că e vorba de o simplă ornamentație. În 2003, când am scos la suprafață mai multe oase cu incizii, am ajuns la concluzia că este vorba de o scriere. Era evident că nu putea fi vorba de simple zgârieturi rezultate din curățarea cărnii de pe oase. De altfel, ele au fost descoperite în interiorul locuințelor, alături de obiecte de uz casnic și podoabe. Predomina oasele cu suprafețe mari, care ofereau spațiu pentru scriere, în special mandibule de cal, dar și de la alte animale domestice sau vânate. Suprafața era întâi pregatită: se netezea prin șlefuire cu o bucată de gresie, apoi se lustruia cu o bucata de piele, cu o țesătură sau cu o bucată de lemn de esență moale.

După aceea, se aplicau împunsături succesive cu un obiect metalic ascuțit, iar aceste împunsături formau semnul. Se scria, probabil, de la stânga la dreapta, căci se vede după înclinația semnelor.

Adesea, osul este scris pe două fețe sau chiar pe trei. În mai multe cazuri, se observă două straturi de scriere: o scriere mai veche, care s-a tocit sau a fost ștearsă, și o scriere mai nouă, aplicată deasupra celei vechi, după ce osul a fost din nou lustruit.

Apar chiar și imagini, cum e de pildă chipul din profil al unui bărbat, asemănător cu unele reprezentări de pe monede, sau monograme. Semnele aparțin unei scrieri necunoscute, ele nu par să fie nici grecești, nici romane, nici rune gotice.

Se combină într-o maniera deosebită, apropiindu-se de însemnările numite răboaje. Dacii liberi de la Chitila cunoșteau și alfabetul latin, căci am găsit fragmente de scriere în acest alfabet pe o bucată de ceramică autohtonă. Dar scrierea de pe oase este cu totul aparte. Astfel de mesaje au fost probabil însemnate și pe obiecte de lemn, care nu au supraviețuit timpului.”

Scrirerea dacică de la Chitila, o descoperire interesantă

În fața unei descoperiri atât de șocante, nu poți decât să izbucnești într-o avalanșă de întrebări: Cine a scris acele texte pe oase? În ce limbă? Ce a vrut să transmită?

Împunsăturile succesive sunt extrem de regulate, semnele se leagă unele de altele într-un mod tainic, uneori mai strânse, alteori mai departate, uneori mai înalte, alteori mărunte. Linii, cârlige, ovaluri… Nu există nici o îndoială că aceste însemnări sunt intenționate, făcute cu mare grijă, nu simple zgârieturi accidentale. Bucățile de oase au căpătat luciu de la folosirea îndelungată. Dar ce folosire? Erau trecute din mană în mana? Care era rolul acestor inscripții?

„Poate e vorba de rememorarea unor evenimente ale comunității, ori poate se scriau diverse mesaje. Poate aveau caracter magic, sau poate doar unul profan, de simplu răboj. Nu putem ști înca, în acest stadiu al cercetărilor. Este posibil să fie vorba de o scriere dacică, locală, folosita doar de inițiați. Așezarea de la Chitila era una de daci liberi, neromanizați. Au trecut pe aici și sarmații, și gotii, dar e puțin probabil să le aparțină lor această scriere. Oricum, nu e vorba de rune. Este o scriere autohtonă. Da, oricât de șocantă pare aceasta afirmație, se pare că dacii scriau și aveau și o scriere proprie. Iar această scriere de pe oase aduce mult cu unul din tipurile de scriere de pe tăblițele de plumb de la Sinaia.”

Într-adevăr, pe tăblițele de plumb de la Sinaia (considerate falsuri, de către cei mai mulți cercetători români), există mai multe tipuri de scriere, cea mai frecventă fiind scrierea bazată pe alfabetul grecesc. Totuși, între acestea se afla și o scriere misterioasă, prezentă doar pe frontoanele templelor și care pare să fie cea mai veche forma de scriere din aceste plăci.

Semnele acestei scrieri se aseamană cu semnele de pe oasele de la Chitila, dar deocamdată nu putem ști care este mesajul transmis de aceste texte, căci scrierea aceasta ne este total necunoscută. Unde putem găsi cheia descifrării acestor mesaje? Mai există astfel de scrieri în alte părti? „Da, semne pe oase s-au mai găsit și în Basarabia și e posibil să existe și în alte locuri, dar arheologii, de regula, nu acorda mare importanță oaselor, nu stau să vadă ce e pe suprafața lor. În ce privește osul ca suport de ornamentație, m-am gândit în primul rând la cultura Schela Cladovei, care ne-a furnizat multe piese ornamentate, dar într-o alta tehnică decât cea a împunsăturilor, și în epoci mult mai îndepărtate.

Totuși, scrierea de la Chitila pare să aibă rpdăcini străvechi, căci poate fi comparată cu semnele scrierilor neolitice europene, cu semne care însoțesc unele reprezentări rupestre din arealul geografic al traco-getilor și cu alte materiale arheologice ce provin din sudul Dunării.”

Sceptrul creștin

Povestea s-ar putea încheia aici, în așteptarea unui alt vrăjitor care să descânte semnele și să descifreze mesajele pe care înțelepții de acum două mii de ani din Chitila au vrut să le transmită până la noi. Dar mai e ceva de spus… Între obiectele descoperite de profesorul Boroneanţ în campania de săpături din 2001, se numară și un sceptru de bronz ornamentat cu motive în brăduț, datat în sec. III-V d. Hr., care constituie cea mai veche dovadă a creștinismului în Câmpia Română.

scrierea dacică de la chitila-sceptrul crestin

Fragment din sceptrul creștin de la Chitila

Având forma de glob, în care se înfigeau, deasupra o cruce, iar dedesubt un baston, piesa seamănă izbitor cu sceptrele reprezentate pe unele monede de epocă și chiar cu o reprezentare a lui Constantin cel Mare, care ține în mână un astfel de sceptru.

Cui putea să aparțină acest însemn creștin? Cu siguranță unei căpetenii locale, poate un preot cu rang înalt. „Motivul în braduț este străvechi și se regăsește și pe coifurile dacice de la Poiana Coțofenești, Agighiol, Porțile de Fier și Peretu, fiind atestat în continuare, în secolele II-V și următoarele. Forma de glob a sceptrului face parte din tradiția dacică a arealului și este atestată și prin sceptrul descoperit în mormântul dacic de secol III de la Peretu, având chiar „strămoși” mai îndepărtați, în sceptrele din piatră și lut din epoca pietrei și bronzului, în special cele din cultura Tei.” Deci, un sceptru cu rădăcini dacice, aparținând unei căpetenii creștine! Iar acest ierarh este, foarte probabil, unul din autorii misterioaselor texte de pe oase.

Din motive greu de înțeles, descoperiri senzaționale precum cele făcute de profesorul Boroneanţ sunt trecute sub tăcere în lumea științifică românească. Colegii îl privesc cu suspiciune (la fel se întâmplă și cu tăblițele de la Tărtăria), asemenea profanilor care nu văd și nu cred în altă realitate decât cea pe care au învățat-o la școala. Dar nu contează ce cred ei acum. Istoria va cerne lucrurile și timpul va așeza la locul cuvenit fiecare descoperire.

Ostrovul de la Chitila

Astăzi, punctul arheologic de la Chitila-Fermă are o soarta tristă. Înainte de `89, aici existau livezi cu pomi fructiferi – cireși, caiși, meri și pruni – care aparțineau gospodăriei de stat.

După `89, terenul a fost vandalizat de romi. În apropiere, ei au improvizat un abator pentru traficul ilegal de carne, iar zona sitului arheologic a fost împânzită cu oasele de la acest abator, care atrăgeau mulțime de câini vagabonzi și infestau zona. În 2006, cei care au cumpărat în preajmă terenuri au transportat pământ din sit, pentru a-și umple fundațiile vilelor. Și, odată cu pământul, au îngropat și vestigii neprețuite. Însa dincolo și în paralel cu această lume în descompunere, lipsită de repere și de credință, se afla, pentru cei care au ochi să vadă și suflet să cuprindă, lumea dacilor liberi, cu mesajele lor misterioase și sacre.

Sursa: http://www.mixdecultura.ro/2015/03/scrierea-dacica-de-la-chitila-o-descoperire-foarte-interesanta

Print Friendly