Textul următor este preluat din lucrarea: “Avram FIŢIU – SALVAREA FERMEI ŢĂRĂNEŞTI”

Lucrarea se adresează în primul rând ţăranului român, pentru cauza căruia muncesc de 19 ani. Sper ca el să înteleagă că vremurile se schimbă şi că este nevoie ca şi el să se schimbe pentru a rezista schimbărilor.

Dedic această carte ţăranului român şi mă gândesc în primul rând la tatăl meu, ţăran din satul Marin, din judeţul meu de baştină, Sălaj. Pe tot parcursul cărţii l-am avut în minte, iar greutăţile din tinereţea mea alături de el, în gospodăria ţărănească, au constituit fundaţia înţelegerii mecanismelor de gândire şi acţiune ale ţăranilor.

În a doua jumătate a secolului trecut se credea că industrializarea agriculturii poate rezolva definitiv problema alimentaţiei omenirii. Realităţile ulterioare au demonstrat însă că agricultura nu este un simplu laborator în care se dozează pesticide şi îngrăşăminte, iar producţia creşte în mod automat şi nelimitat.

Agricultura înseamnă viaţă, înseamnă sol, peisaj, piaţă, comunitate, tradiţie şi modernitate. Este un domeniu complex, cu impact major asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului, asupra economiei rurale şi a societăţii în ansamblul ei. Lipsa de respect faţă de procesele naturale, în goana după profit maxim şi imediat, au condus la dezechilibre profunde ale ecosistemelor terestre şi acvatice, unele aproape imposibil de remediat.

Factorul politic românesc din ultimii 22 de ani a conturat pentru ţăran un loc în istorie, fără să-l consulte. Neînţelegerea de către ţăran a importanţei implicării sale politice pentru supravieţuirea fermei este unul dintre factorii care au adus ferma ţărănească în pragul dispariţiei. În acelaşi timp, pentru cea mai mare parte a politicienilor, ferma ţărănească ar trebui lăsată să dispară şi în locul acesteia să apară ferme industriale.

Politicienii români cu o astfel de gândire nu au înţeles, din păcate, consecinţele dezastruoase ale fenomenului de dispariţie a fermei ţărăneşti :

– dispare în primul rând grupul social care le-a asigurat supravieţuirea politică după ’90;
– dispare un ţesut social în mediul rural care a jucat, în ultimii 23 de ani, rolul de tampon social pentru pacea socială din ţară;
– dispare singurul grup social omogen, capabil de a crea stabilitate economică pe termen scurt şi mediu;
– dispare din mediul rural un grup social ce va lasa locul unor grupuri etnice de imigranţi din est (Pakistan, India, China etc.);
– dispare grupul social purtător al tradiţiilor poporului român şi implicit al identităţii naţionale;
– dispare grupul social cu cea mai ridicată natalitate, atât de necesară pentru o ţară aflată în criză;
– dispare grupul social care deţine în proprietate românească mare parte din patrimoniul funciar al ţării. Pentru securitatea alimentară a Romaniei, păstrarea fondului funciar este esenţială;
– dispare grupul social care asigură coloana vertebrală a enoriaşilor bisericii naţionale, dezechilibrând stâlpul principal al societăţii româneşti;
– dispare grupul social deţinător al unui patrimoniu gastronomic inestimabil pentru generaţiile viitoare;
– dispare grupul social capabil de a produce alimente gustoase şi sănătoase, ca alternativă la produsele chimizate oferite de sistemele agricole industriale;
– dispare grupul social care protejează mediul înconjurător prin practicile sale, esenţiale pentru sănătatea populaţiei;

ciţi mai multe despre autor aici: http://www.avramfitiu.ro

Avram Fitiu – Salvarea Fermei Taranesti 2012 – format PDF

Vlahii din Carpaţii Nordici

Print Friendly