Dacă astăzi înțelegem într-un anumit fel sensul cuvântului activism este posibil ca înțelesul cuvântului tribunism să ne scape. Conform dicționarului explicativ al limbii române tribun este și un epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza și drepturile unui popor.
Studiind cu atenție sensul acestui cuvânt, în contextul vieții românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ne dăm seama că tribunismul este echivalent cu șagunismul. Desigur, diferitele perioade istorice care s-au succedat vieții și activității Mitropolitul Andrei Șaguna, s-au caracterizat prin luări de poziție diferite ale intelectualilor ardeleni și nu numai, susținători ai cauzei românismului.
În lupta pentru emancipare a românilor din Transilvania s-au evidențiat două curente, mai precis două maniere de a acționa. O manieră a fost pasivismul, care se traduce prin refuzul de a participa la viața politică a țării. Printre susținătorii acestei tactici s-au numărat personalități precum Ioan Rațiu și George Barițiu, care susțineau că monarhia austro-ungară este o anomalie administrativ-politică și, în consecință, se va prăbuși ca un castel de cărți de joc, deci nu trebuie să fie recunoscută ca o autoritate legitimă pentru că asta ar însemna un compromis din partea românilor. Fără autonomia Transilvaniei, ei nu vedeau decât protestul ca singura posibilitate de a trata cu autoritățile. Cealaltă opțiune era activismul, al cărei principal exponent a fost Andrei Șaguna.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea Sibiul devine centru al vieții naționale românești, aici s-a constituit la 23 octombrie 1861 ASTRA (Asociațiunea Transilvăneană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român). În perioada regimului liberal din Imperiul Habsburgic (1860-1867) la Sibiu s-au desfășurat congresele naționale ale românilor din 1861, respectiv 1863 și lucrările Dietei din 1863-1864, în care, pentru prima dată în istoria Transilvaniei, românii dețineau majoritatea locurilor. După înființarea Partidului Național Român din Transilvania(1869), congresele acestuia s-au desfășurat cu regularitate la Sibiu.
În acest context presa devine o armă politică de prim rang. Prin strădaniile mitropolitului Andrei Șaguna s-au pus bazele Telegrafului român în 1853, cel mai vechi ziar cu apariție neîntreruptă din România. În 1868 ASTRA fondează revista Transilvania, condusă de George Barițiu, cel care în 1884 va fonda Tribuna, primul cotidian românesc din Transilvania, care între 1900 și 1902 va avea si un supliment cultural Tribuna Literară. Publicistica culturală sibiană se va îmbogății treptat cu noi apariții printre care se remarcă în special revista „Luceafărul”, mutată în 1906 de la Budapesta.
În perioada interbelică și-au făcut apariția 9 reviste de literatură și cultură: Transilvania, Craiu Nou, Ausonia, Provincia Literară, Luceafărul, Viața Ilustrată, Sibiul literar, Primăvara Literară, și Pământ și Vrajă Ardeleană. Unele dintre ele au avut o existență efemeră, altele în schimb cum este cazul Transilvaniei au reușit să reziste până după cel de-al Doilea Război Mondial.
Surse: https://www.tribuna.ro
Comentarii recente