Gheorghe Zamfir a fost joi, 5 iunie, la Reşiţa, unde şi-a prezentat volumul „Poveştile lui Zamfir”. Cu acest prilej, virtuozul naiului şi-a expus de pe scenă, în faţa elevilor, cadrelor didactice şi a altor invitaţi, concepţiile despre lume şi viaţă. Vă prezentăm cuvânt cu cuvânt, viziunea despre lume a celebrului interpret şi compozitor:
Gheorghe Zamfir la tinerete
„Sper să mă fi înţeles că Dumnezeu este vibraţie, Dumnezeu este sunet, şi din vibraţia aceasta imensă, din sunetul acesta imens, care cuprinde toată creaţia sa de nemăsurat, toate galaxiile, toate universurile, toţi sorii, toate lunile şi toate pământurile din alte părţi, pentru că nu suntem singuri în univers, sunt miliarde şi miliarde de planete locuite, cu alte forme de viaţă, cu alte culori, alte sunete, alte simţuri, sunt creaturi în alte planete,… pe alte planete, care au nu şase simţuri ca noi, ci au şaisprezece simţuri, au treizeci şi două de simţuri, au limbi, care se exprimă şi care nu seamănă cu limba noastră sau cu limbajul terestru. Sunt oameni cu un creier infinit mai dezvoltat, şi cu mult superior faţă de al oamenilor de pe pământ. Bineînţeles că totul este într-o continuă evoluţie. Şi sunetul are rolul său, rolul primordial, care ne informă pe noi şi care ne dă identitatea. În toate gândirile mele, reflecţiile mele, am ajuns la concluzia că stejarul se numeşte stejar, pentru că are sunetul lui. Din rădăcină în tulpină şi în frunze, el are sunetul lui, după care i s-a dat numele de stejar. Eu mă numesc Gheorghe Zamfir pentru că am sunetul trupului meu, al corpului meu, al vocii mele, toate organele interne, muşchii, unghiile, pielea, picioarele, braţele, ochii, gura, urechile, şapte elemente din faţă, cu care iau contact cu exteriorul, doi ochi, două urechi, două nări şi gura. Şapte ani de-acasă, şapte luni ale lumii, şapte zile din săptămână, şapte note dintr-o gamă, do, re, mi, fa, sol, la, si. Deci, noi suntem unităţi de măsură ale unui întreg, care numeşte Cosmos şi creaţia divină.
Gheorghe Zamfir pe scena
Pământul are sunetul lui! Pământul are sunetul sol. A cincea notă din gama, do, re, mi, fa, sol… Sol fiind stâlpul tonalităţii. El fiind centrul lui do, re, mi, fa, sol, la, si, do. Pe acest stâlp de sol, se clădeşte tot universul pământean şi tot sunetul terestru. Nu degeaba, am să vă spun în câteva cuvinte, naiul mitologic, care a fost creat acum mii şi mii şi mii de ani, înaintea noastră, a fost acordat în sol major. Este un mister pe care încă nu mi l-am explicat. Am decodat naiul ca fiind instrumentul care aparţine cifrei şapte. Şapte sunt zilele săptămânii, cum v-am spus, şapte culori din curcubeu, şapte zile în care Dumnezeu a făcut lumea. În şase a creat totul şi în a şaptea s-a odihnit. Zicem noi, după teoria noastră creştină sau după tradiţia creştină, că este ziua odihnei lui Dumnezeu, iar în a şasea zi a făcut omul. Dar, înintea omului s-a făcut ziua, noaptea, s-a făcut cerul şi pământul, s-au făcut natura cu toate vieţuitoarele, toate seminţele, toate florile, pădurile, râurile, munţii şi aşa mai departe. Deci, animalul, pasărea, peştii, tot ce există în natură, e făcut înaintea omului. Poate din această cauză eu iubesc la nesfârşit insecta, gâza, pasărea, floarea, râul, apele,… animalul, peştii… Eu nu pescuiesc, detest pescuitul. Eu nu vânez, detest vânătoarea. Eu nu ucid. Poate ţânţarul când mă muşcă sau o muscă…. Nici pe aia, o prind cu mâna dreaptă, că am o tehnică extraordinară, deschid geamul şi o arunc pe fereastră şi-i zic, du-te în spaţiul tău infinit, că de acolo ai venit! Deci, nu-mi place sacrificiul, urăsc sacrificiul. Am ajuns până acolo încât să-mi pară rău de căderea frunzelor toamna, când pomii se golesc de aceste frunze, pentru că se prepară,… natura doarme pentru sezonul următor. Sunt un om extraordinar de milos. Îmi pare rău pentru orice, pentru orice prostie, pentru orice gogomănie a omului. De crime nu mai vorbesc! Nu-mi plac criminalii pentru că n-au motiv să ucidă.
Mie-mi place binele, îmi place frumosul, iubesc animalul la nesfârşit, îl mângâi, îl protejez, îl iau, îl oblojesc, îl vindec, îl tratez. Aşa am fost eu clădit. Deci, fiecare are unitatea sa de măsură, fiecare are prezenţa, fiecare are sunetul său, fiecare are numele său. Şi nu degeaba fiecare poartă numele de Anuţa, Filofteia, Maria şi aşa mai departe. Şi fiecare ţară are numele ei. Fiecare ţară are poporul ei. Fiecare ţară este plasată într-o zonă terestră. Nu degeaba se numeşte Asia, America, Europa şi aşa mai departe. Acolo sunt dumnezeii şi zeii acelor regiuni. În China şi în Asia sunt dragonii, aici, la noi, sunt zeii, zeii Olimpului din antichitate. Dincolo, peste Oceanul Atlantic sunt alţii şi alţii. Deci, fiecare ne hrănim din limba noastră, din ceea ce am acumulat din strămoşii noştri şi din ceea ce suntem, ca să fim noi ceea ce suntem astăzi. Din această cauză, din acest motiv, sunt un fervent susţinător al teoriei antiromane. De ce? Pentru că noi suntem daci, suntem traco-daci, suntem geţi, care vorbeau aceeaşi limbă. Şi, acum o lună de zile, apare pe internet un document de vreo oră şi ceva a unui cardinal catolic din statul Vatican. Care începe să spună nişte vorbe zguduitoare: Mulţumesc românilor şi celor ce vin din România că ne-au dat limba latină, că ne-au dat civilizaţia lor şi că datorită lor noi existăm! Este teoria mea de acum treizeci de ani! Şi, de câte ori am spus-o, m-au considerat plecat cu sorcova, nebun, alienat mintal, bun de dus la ospiciu şi aşa mai departe. Însă eu ştiam la ce mă refer şi despre ce vorbesc.
Noi nu suntem veniţi de nicăieri, aşa cum sunt alţii care au venit din Mongolia, din Tadjikistan, din Uzbekistan, din mai ştiu eu ce… Nu! Noi suntem născuţi aici! Noi suntem în această glie de la începutul pământului. Şi am zis din Biblie, câmd s-a făcut pământul, şi am pomenit mai adineaori, când s-a făcut natura, cu totul, prima bucată de uscat, când s-au retras apele de ape, că aşa se spune, pluteau ape peste ape, şi deasupra apelor era cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul, prima bucată de uscat care s-a uscat pe Terra de către razele soarelui a fost România! (aplauze puternice) Deci, să nu ne mai lăsăm surprinşi că venim de la Traian. Traian pentru mine nici nu există, nici nu a existat! E un aventurier, un pungaş, un hoţ şi-un şarlatan, care a venit să ne ia aurul, argintul, să ne distrugă neamul, ţara şi glia străbună. Aşa că, noi suntem cei care le-am dat limba. Noi am dat Romei limba latină. Francezii vin de la noi, englezii vin de la noi, mulţi vin de la noi, chiar şi chinezii şi japonezii vin tot din România.
România este ţara muzicii universale. În România s-a născut sunetul. Naiul e născut în România! El este simbolul terestru al notei sol. Şi o să iau naiul în mână să vă explic”.
După acesta, Gheorghe Zamfir a făcut o prezentare teoretică şi practică a modului cum se cântă la nai.
Comentarii recente