Se împlinesc anul acesta, în luna ianuarie, 161 de ani de la nașterea memorandistului Gherasim Domide (19 ianuarie 1856 – 16 decembrie 1909).

Am în față un tablou realizat în urmă cu peste 100 de ani, în 1905, de A. Roșu, fotograf din Bistrița. Tabloul conține fotografiile a 18 preoți avându-l în centru pe Protopopul Gherasim Domide.

Importanţa momentului şi a personalităţii centrale ilustrate în acest tablou, reiese şi din înscrisurile atent caligrafiate. Astfel, în partea de sus, pe o flamură desfăşurată, citim următoarele cuvinte: „PREOȚIMEA DIN TRACTUL BISTRIȚEI MULT ONOR. DOMN GERASIM DOMIDE PROTOPOP GR. CATH. DIN INCIDENTUL IUBILEULUI DE 25 ANI A PREOȚII SALE”, iar jos: „ÎN SEMN DE STIMĂ ȘI IUBIRE! 27 SEPT. 1880 – 27 SEPT. 1905”.

La mijloc sub Soarele Dreptății, Sfântul Potir şi Sfânta Evanghelie, între două ramuri de laur, tronează chipul zâmbitor şi ferm al Protopopului Gherasim Domide. De-a stânga şi de-a dreapta, înşirate pe ramuri de crin înflorit, sunt chipurile a 17 preoți: Ionu Bârsan, S. B. Șimon, Vasile Nechiti, Elie Iuga, Nechita Gheorghe, Ioan Timari, Eliseu Mureşan, Alexandru Anca, Mihail Bungărdean, Ioan Baci, Mihail Baci, Ioan Lemenyi, Teodor Oltean, Ciril Negruțiu, Sever Grozea, Nechifor Buta şi Teodor Moldovan.

Protopopul Gherasim Domide s-a născut în Rodna la 19 ianuarie 1856 din părinții Grigore şi Matroana. Școala primară a urmat-o tot la Rodna. Urmează gimnaziul la Năsăud, fiind bursier al Fondurilor grănicereşti. După luarea bacalaureatului este încorporat în armată deodată cu Pamfil Grapini (coleg de gimnaziu, viitorul vrednic preot din Rodna Nouă), în regimentul 63 din Bistrița. Va face parte din prima promoție de ofițeri români de rezervă din Granița Năsăudeană, după desfiinţarea Regimentului Grăniceresc în 1851. Dorea să studieze dreptul la Universitatea din Cluj, dar posibilitățile materiale sărace ale părinților nu i-au permis şi a urmat teologia pe care o absolvă în anul 1880. În toamna aceluiaşi an se căsătoreşte cu fata prim-pretorului din Monor, Paramon Salvan. Elisabeta Salvan era o fată frumoasă şi bogată.

În 12 februarie 1881 este numit preot capelan la Rodna. În 1883, după 3 ani de căsătorie, preoteasa Elisabeta Domide moare, lăsând în urmă 2 copii, pe Leonida şi Elena.

La Rodna, ca tânăr preot, s-a îngrijit de repararea bisericii şi a casei parohiale. A edificat o nouă şcoală confesională, îndemnând părinții să-şi dea copiii la şcoala românească susținută de Biserică. A înfiinţat o bancă poporană numită “Fortuna”, a sprijinit înfiinţarea Asociației Culturale “CasinaRomână din Rodna”.

Intră în lupta pentru drepturile românilor, va face parte din comitetul Partidului Naţional Român. Se împotriveşte introducerii limbii maghiare în şcoli.

În 1892, la Sibiu, s-a adoptat textul “Memorandumu-lui”, din delegaţia căruia Gherasim Domide va face parte. Va organiza colecte pentru cheltuielile de plecare la Viena, va difuza Memorandumul tipărit în sute de exemplare. Toate aceste acţiuni le organiza în Şcoala confesională.

În aprilie 1893, memorandiştii sunt trimişi în judecată. Între inculpați, avocat Danilă Lică, avocat Gavril Tripon, Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu. Procesul este amânat până în anul următor. Fruntaşii satelor, preoții şi învățătorii se întâlneau la adunările cercuale pentru a-i susține. Când se apropia ziua judecării procesului, românii năsăudeni, în mare număr, au petrecut de la Rodna pe Gherasim Domide până la Bistrița unde îl aştepta Gavril Tripon şi alţii odată cu mulțimea de pe Valea Bârgăului. Au fost conduşi la gară de unde au luat trenul spre Cluj. Aici au fost aşteptaţi de mii de intelectuali, ţărani şi studenţi. Dezbaterile procesului au început în 7 mai 1894. În ziua a şaptea a procesului, pe 14 mai 1894, Gherasim Domide face o declaraţie în care susţine recâştigarea autonomiei Ardealului. A fost cel mai mare proces din Ardeal al vremii, cu răsunete puternice peste hotare.

Pentru atitudinea sa dârză, preotul văduv, de 38 de ani, fără avere, a primit pedeapsa cea mai mare, 2 ani şi 6 luni temniţă de stat. Se întoarce acasă. Odăile din casa lui erau zugrăvite în culorile naţionale. Tinerimea intelectuală protestează împotriva procesului de la Cluj. România Jună din Viena îl proclamă membru de onoare. Studenţii din România îi trimit scrisori de susţinere pline de entuziasm. În cele din urmă este încarcerat la Blaj.

În anul 1895 la 15 septembrie este graţiat.

Dorinţa năsăudenilor era ca Gherasim Domide să ajungă vicar la Năsăud. Din diferite motive a fost numit Ion Pop. Astfel că, la 21 iulie 1901, Episcopia de Gherla l-a numit Paroh şi Protopop al Bistriţei. Aici se va preocupa de Școlile confesionale şi de refacerea bisericilor în mod deosebit. Va înființa Fondul de Pensii al preoţilor din Dieceza Gherla. Preoţii din tractul Bistrița, înflăcăraţi români, îl vor susţine.

Gherasim Domide moare la 16 decembrie 1909, la 54 de ani şi 29 de ani de preoţie. Este înmormântat în cimitirul greco-catolic din Bistriţa.

Dintre preoţii din Tractul Bistriței din acea vreme, unii, fie l-au urmat, fie s-au regăsit cu Protopopul lor, veniţi şi ei din ţara Năsăudului, urmaţi şi ei la rândul lor de credincioşi de pe Valea Someşului şi Valea Ilvelor. Cu toţii s-au regăsit într-un vechi spaţiu românesc, leagăn al dăinuirii neamului nostru românesc, statornic în credinţă şi în cinstirea strămoşilor, a fruntaşilor lor, aceşti sfinţi şi voievozi ai identităţii noastre naţionale.

Preot Pioraş Ilie
Sursa:
http://www.rasunetul.ro/protopopul-gherasim-domide-intr-un-tablou-jubiliar

Creată: 31 decembrie 1891
Semnatarii Memorandumului
Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D.O.Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, George Pop de Băseşti, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini