Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea (1404-1453) dar și o victorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani. Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea (1432-1481). Evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453.
Puțini știu însă că avântul de nestăvilit al otomanilor a fost înfrânt de cei care la nord de Dunăre se constituiseră de secole bune ca și supuși urmași ai bizanțului. Este vorba desigur de Mircea cel Bătrân care obține un succes extrem de important din punctul de vedere al daunelor provocate adversarului dar mai ales din punct de vedere al condițiilor impuse după încheierea ostilităţilor armate.
Bătălia de la Rovine este una dintre cele mai importante lupte purtate pe teritoriul Ţării Româneşti. Chiar dacă această bătălie este una extrem de importantă, nu există foarte multe informaţii despre ea. Mai mult, nici data desfăşurării nu este una exactă, unele surse istorice susţinând că ar fi avut loc la data de 17 mai 1395, în timp ce altele – la 10 octombrie 1394.
Deci cu mai bine de o jumătate de secol înaintea căderii Constantinopolului, în anul 1394/1395 are loc lupta de la Rovine. Cronicarul turc Orudj consemnează că „s-a dat o mare bătălie”, că „din amândouă părţile au murit mulţi oameni” şi că, la sfârşit, sultanul „se retrăgea plin de demnitate”. La rândul lor, cronicile slave arată că „lănci nenumărate s-au frânt şi s-au tras atâtea săgeţi, încât cerul nu se putea vedea de mulţimea lor”, adăugând că, din cauza pierderilor suferite, Bayezid „s-a spăimântat şi a fugit. Iar râul acela curgea roşu de sângele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute”.
Totuși, turcii erau prea mulți pentru a fi goniți peste Dunăre. Un pretendent la tronul Valahiei, Vlad, este pus de otomani pe tron. Mircea mai dă o luptă nefavorabilă în zona Curții de Argeș și se refugiază la Brașov. În Brașov, încheie pe 7 martie 1395 în condiții de egalitate un tratat cu regele maghiar Sigismund de Luxembrug.
Tratatul de alianță
Tratatul de alianță între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg este semmnat în casa parohială de acum a clădirii mănăstirii Bisericii Sfântul Martin, unul dintre cele mai vechi monumente din Brașov. Edificiul a fost inițial biserică romano-catolică și l-a avut drept patron pe Sf. Martin de Tours. Aici se pare că a fost și prima locație a primăriei orașului Brașov. Această alianță este încheiată la 65 de ani de la bătălia de la Posada când pe 9 noiembrie 1330, la Posada, avea loc celebrul atac al lui Basarab I asupra regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, acțiune soldată cu o strălucită victorie a armatei românești. La Brașov, în martie 1395, se aflau și boieri munteni, deci cel puțin o parte dintre ei îi recunoșteau mai departe autoritatea lui Mircea cel Bătrân.
Tratatul era îndreptat “împotriva acelor vrăjmași cumpliţi, vicleni şi neîmpăcaţi duşmani ai noştri care sunt turcii”. Tratatul stabilea scop, strategie și acţiuni comune contra otomanilor. Mircea cel Bătrân se angaja: “ca ori de câte ori de acum înainte regele maghiar va merge cu oştirea sa împotriva aşa-zişilor turci sau împotriva unor părtaşi ai lor atunci tot cu oştirea, oamenii şi toată puterea noastră să fim datori a merge cu dânsul de asemenea noi înşine împotriva acelora”. Dacă însă regele nu ar fi venit în persoană şi ar fi trimis doar oştirea, Mircea urma să procedeze la fel ca un egal al regelui, angajându-se să asigure liberă trecere precum şi hrană necesară, contra cost, oştirii regale ce va merge în părţile lui Dobrotici sau în orice alte locuri.
În răspuns la ajutorul oferit de Mircea, regele maghiar se obliga să-l sprijine în cazul în care ar fi fost atacat de turci. În toate orașele și cetățile cucerite de la turci urmau să fie puse garnizoane ale lui Mircea, dublate de cele ale lui Sigismund. Principala prevedere a tratatului de la Braşov era că regele maghiar recunoştea lui Mircea cel Bătrân stăpânirea asupra Banatului de Severin, Amlaşului, Făgăraşului, posesiuni pierdute de Radu I. De menționat este că domnul muntean era într-o poziție aparent precară. Fusese gonit din țara lui. Ba mai mult, tratatul de Brașov îl întărește cu pecetea mică, cea destinată actelor interne, nu cu pecetea mare, destinată actelor externe. În timpul retragerii Mircea nu avusese timp să recupereze toate bunurile care îi aparțineau. Calitățile militare și diplomatice au suplinit acest neajuns ce l-ar fi putut transforma într-un veșic domn fără tron.
În baza tratatului de pe 7 martie 1395 de la Brașov, pe 6 aprilie armatele lui Mircea și Sigismund sunt gata de plecare spre Țara Românească. Luptele efective au avut loc în luna mai și au dus la reluarea cetății Turnu din mâinile turcilor. Campania a avut un succes limitat. Vlad cel pus de turci, n-a putut fi gonit. Mai mult, el îndrăznește să atace în munți oastea maghiară ce se întorcea de la Turnu și-i pricinuiește mari pierderi. În urma acestei biruințe, Vlad păstrează cel puțin jumătatea de răsărit a țării, inclusiv Argeșul. Din această reședință, dă pe 28 mai 1396 act omagial către Vladislav Iagello, regele Poloniei, către soția acestuia Hedviga și urmașii lor, făgăduind credință și ascultare. Dacă Vlad n-ar fi stăpânit în Argeș, un asemena act, cu indicația precisă a datei și locului, n-ar fi putut exista. Mircea fie a rămas stăpân doar pe Oltenia, fie s-a retras în Ardeal. Vlad va ieși de pe scena istorie la sfârșitul lui 1396, când Mircea cel Bătrân redevine domn al Ungro-Vlahiei.
Surse:
http://www.istorie-pe-scurt.ro/mircea-cel-batran-si-primul-tratat-de-alianta-anti-otomana-din-istoria-europei-de-s-e/
https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83derea_Constantinopolului
Citeste mai mult: adev.ro/pbb6mc
Comentarii recente