În anul 2000, oceanografii au făcut un amplu studiu asupra unei mări pline de mistere. Vorbim despre Marea Neagră. Specialiștii susțin teza prin care, acum 7500 de ani, pe suprafața actualei mări era un lac cu apă dulce. Lacul a fost inundat de Marea Mediterană prin Strâmtoarea Dardanele și astfel s-a format Marea Neagră.

În Strâmtoarea Dardanele curenții de suprafață circulă dinspre Marea Neagră spre Mediterană, iar în adânc, în sens invers, situație care confirmă această teză a inundației. Peștele a murit, locuitorii au fost obligați să-și părăsească locuințele. Apa a crescut foarte mult, atingând sute de metri. Distrugerile au fost uriașe. Populația care a reușit să se salveze a fugit pe platouri înalte, spre Caucaz sau spre cursul inferior al Dunării. Această poveste s-a transmis din generație în generație.

Unele triburi au reușit să ajungă în Mesopotamia. Sunt cercetători în oceanografie care afirmă că există posibilitatea ca Potopul biblic să se fi produs în această zonă. Este vorba de o mare inundație, care a produs ceea ce numim Potopul. Lipsa de oxigen din profunzimea apei, a dus la acest nume. Oceanografii care au coborât în adâncul mării, spun că peisajul este terifiant. Au constatat existența unor bacterii care trăiesc într-un nămol urât mirositor. Peștii trăiesc numai în apele de suprafață, în adâncime, lipsa oxigenului nepermițând acest lucru.

Specialiștii au cartografiat fundul mării și au constatat că acesta este asemănător cu cel al unui lac cu apă dulce. Au fost descoperite chiar și cochilii de scoici de apă dulce. În susținerea faptului că populația riverană lacului a migrat în alte zone, stă și faptul că același tip de cultură ceramică este întâlnită în Bulgaria, Dalmația, dar și în Mesopotamia.

De curând în deșertul Takla Makan, China, au fost descoperite corpuri mumificate cu alură caucaziană. Se presupune că populația a migrat până în îndepărtata Chină.

În anul 1876, George Smith, specialist în limbi moarte, a descoperit în Mesopotamia, table de argilă cu inscripții cuneiforme. Populația migrase în Mesopotamia din zona lacului inundat. Textul conține date la ceea ce azi, noi numim Epopeea lui Gilgamesh. Smith consideră că evenimentele sunt similare cu Potopul din Geneza. Mult timp s-a susținut că Potopul s-ar fi produs în Mesopotamia, în urma marilor inundații făcute de Tibru și Eufrat. Arheologii nu au descoperit urme, că în această zonă, fluviile Tibru și Eufrat ar fi produs inundații catastrofale.

Legenda unui Potop trimis de Dumnezeu sau de zei pentru a distruge o civilizație, ca un act de pedeapsă divină, este o temă care se regăsește în miturile multor popoare.

Potopul apare de la sumerieni, în Epopeea lui Ghilgameș, până la egipteni (când lumea era inundată de Nun, zeul Nilului), de la Deucalion (atunci când Zeus și Poseidon au trimis potopul asupra lumii) până în Biblie. Mulți spun că potopul a fost real și că cândva, întreaga planetă a fost inundată de apă, probabil la impactul unei comete (scrierile maiașe arată acest lucru, că potopul a început după ce a apărut ceva straniu pe cer). Geologii spun că atunci s-ar fi format Marele Canion. În realitate, nu s-a petrecut nici un astfel de potop de pe vremea omului, pentru că planeta nu arată semne de potop decât de-acum milioane de ani.

Marea Neagră astăzi (albastru deschis) şi în 5600 I.Hr. (albastru închis) conform ipotezei lui Ryan şi Pitman.

O ipoteză care încearcă să explice prezența mitului la mai multe civilizații antice este cea a unei mari inundații în regiunea Mării Negre care a avut loc în urmă cu aproximativ 7500 de ani în urmă. În urma glaciațiunii, care a determinat acumularea de apă în calotele glaciare polare, a avut loc o scădere globală a nivelului oceanelor și mărilor, regiunea în care se află acum Marea Neagră secând sau rămânând un mic lac cu apă dulce. La sfârșitul epocii glaciare, prin topirea calotelor polare, nivelul mării a crescut. O mișcare seismică ar fi determinat scufundarea regiunii actuale a strâmtorilor Bosfor și Dardanele permițând inundarea unei mari regiuni de câmpie situată spre nord, regiune care a devenit actuala Marea Neagră.

Evidenţe ştiinţifice despre potop

Robert Ballard, unul dintre cei mai faimoşi exploratori sub-acvatici din lume, a vorbit despre nou descoperitele evidenţe ale potopului şi ale Arcei lui Noe.

Într-un interviu cu Christiane Amanpour de la postul TV ABC din Statele Unite, arheologul care a descoperit Titanicul a vorbit despre noile sale descoperiri din Turcia şi despre evidenţa unei civilizaţii înghiţite de un popop monstruos.

„Am cercetat acolo pentru a găsi potopul. Am găsit nu doar o mişcare uşoară, o creştere a nivelului mării, ci un potop devastator, pământul care a fost înghiţit de ape a rămas sub ape” a spus el.

Mulţi au susţinut că au găsit Arca lui Noe pe Muntele Ararat, însă în 1990, geologii William Ryan şi Walter Pitman au găsit evidenţe care demonstrează că un potop devastator a avut loc acum 7500 de ani.

Teoria este că Marea Mediterană a împins şi a format un canal către nord, ceea ce numim noi Strâmtoarea Bosfor, inundând ţărmurile vechi ale Mării Negre într-un potop care a avut un volum de apă de 200 de ori mai mare decât Cascada Niagara, extinzându-se pe 100.000 de mile pătrate.

Ballard a descoperit vechiul ţărm al Mării Negre, adânc inundat de mare, în 1999. El foloseşte tehnologie robotică avansată pentru a călători înapoi cu 12.000 de ani, atunci când o mare parte din pământ era acoperit cu gheaţă. Odată ce gheaţa a început să se topească, mai multe potopuri au avut loc în diferite părţi ale lumii.

Ballard este practic cel mai cunoscut explorator sub-acvatic din lume, descoperind Titanicul, epava navei Bismarck, o flotă a Statelor Unite la Guadalcanal în Pacific etc.

Print Friendly