Mihai Eminescu ziarist
Maestre, a îmbătrânit condeiu-ţi greu
Ce aşternea adesea cuvânt de Dumnezeu
A-ncremenit pe masa prea plină de uitare
Ce-odată nu demult ne lumina în zare
Ce sa-ntâmplat maestre de ce nu ne mai spui
Cuvinte ce înalţă făptura orişicui
Te-am aşteptat în prag să îţi urmez cuvântul
Dar n-ai venit acasă şi mi s-a-ntristat gândul
Te caut acum-aievea pe unde nici nu crezi
Întro pădure adâncă prin ramurile verzi
Sau într-o peştera ascunsă, ferită de priviri
Şi regăsesc acolo mulţime de amintiri
Cuvântul tău maestre încerc să-l regăsesc
A vremurilor fire să pot să dojenesc
Căci de-ar ajunge acolo-ntre mişei
Căta-vor iarăşi calea păstorilor de miei
Vino maestre lângă noi de te-aşează
Şi lasă slova-ţi lină ce Domnului veghează
Să curgă peste noi asemenea luminii
Ce izvorăşte pururi din dragostea iubirii
autor: Dan Bârsan
Comentarii recente