Noaptea asta – poezie de Zaharia Bârsan

Am să fur în noaptea asta
Stelele strălucitoare,-
Să mi le ‘npletesc în raze
Şi să-ţi fac o cingătoare.

Să-i şoptesc în taină lunei
De mijloc să ţi-o acaţe,
De mijloc când te-oi cuprinde
Cerul tot să-l iau în braţe…

Lună, spune-mi, dragă lună,
Ce mai face ea acu?
— «Doarme, toată lumea doarme.
Haide, culcă-te şi tu!»

—Doarme?… Lună, dar cum doarme?
Ca o zână din poveşti?…
— «Cum să doarmă ? Cum se doarme,
Visătorule ce eşti!»

— Şi visează?… Lună bună,
Ce visează ea spre zori? …
Luna râde şi ‘mi răspunde:
— Lasă, nu mai ştii… că mori!

Sursa: Revista Transilvania Anul 56 Maiu-Iunie 1925 Nr 5-6.
Pagina 166