Pe seară
E’n amurg. Și de pe ramuri
Cade frunza legănată.
La colibă stă pe prispă
O femeie ‘ngândurată.
Lângă ea cu părul galben,
O copilă ca o zână
Schimbă dintr’un hârb în altul
Firicele de ţărână.
Dar de-odată ‘nalţă ochii,
Lung se miră mititica,
Şi privind mereu sub streşini:
„Mamă, unde-i rândunica”?
Zaharia Bârsan
Volumul 200 Poezii pentru Grădinile de copii și clasele primare
Biblioteca Judeeană „Ioan N. Roman” Constanța
Comentarii recente