Partidul ţară

1848

Câmpia Libertăţii – Blaj
E anul când primăvara
Renăsteam, dând lumii-ntregi mesaj
Că vrem să ne unim cu ţara.

Campia libertatii, marea adunare nationala de la Blaj din 1848

Trecu peste-un veac şi jumătate
De când Sfântul Andrei ne-aduna,
Când Avram Iancu aducea libertate
Şi Domnul naţia ne-o-ncununa.

Am stat de strajă cu partidul,
Asemeni celor ce-i urmează
Lui Decebal, Mihai Viteazul,
Ce neamul, ţara şi-o veghează.

1918

Iuliu Maniu adună oastea
Şi din Viena se-ntorc ostaşii,
Mesaj dând către toată obstea
Că ne-am unit cu ţara paşii.

Pe talpa ţării ne-am bazat
Un secol şi mai bine,
Până când hoţii ne-au trădat
Şi ne-au vândut la porţi străine.

În absenţa scutului legal
Format-am cete voiniceşti,
Am deturnat complotul liberal
Şi-am organizat gărzi ţărăneşti.

Camarila regelui am demascat
Şi-a intereselor străine,
Ce din trupul ţării au muşcat
Şi-au vrut să ne dezbine.

Cu comunismul ne-am luptat,
Sfârşind în temniţele groazei,
Torturi cumplite-am îndurat
Dar am păstrat credinţă cauzei.

1987

Anul când Coposu înscria
Partidul ţară în ilegalitate,
Principiile regăsite le alinia
Doctrinei creștin-democrate.

La Timişoara, punctul opt
Strigat-am, ca să audă
Guvernul FSN-ist corupt
Şi torţionarii plini de ciudă.

Ne-au înscenat mineriade,
Bătăi cumplite-am suferit,
Au asmuţit asupra-ne noroade
Însă în final am biruit.

*

De vrem să reclădim partidul
Pe trainice, stabile temelii,
Va trebui să implicăm poporul
Să-i fim alături zi de zi.

Durerea lui să fie şi a noastră,
A celora ce trebuie să veghăm
Legea să fie lege-n ţară,
Pe trădători să-i demascăm.

De vrem sa fim ce-am fost odată,
O faptă, o vorbă şi un gând,
Să îl cinstim pe-al nostru Tată,
În zilele de veghe pe pamânt.

Al nostru ideal să fie
Un neam, o ţară şi-un popor,
Pe vechea şi străbuna glie,
A geţilor şi dacilor.

Şi-n noua Europă unită
Sa fim exemplu luminat,
De oaste ce nu-i aservită
Vreunui prinţ sau împărat.

Globalizare pentru noi să-nsemne
O afirmare-a tot ce-avem mai sfânt,
A valorilor tradiţional eterne,
Ce ne leagă de acest pământ.

Din spiritul pământului s-alegem
Tot ce-i mai bun şi mai curat,
Doar astfel putea-v-om noi culege
Rod bun şi gând neîntinat.

Dar cum să realizăm aceasta?
Când banul totul slugăreşte,
Când dracul îşi adună oastea,
Şi tot ce-i sfânt el pângăreşte.

Prin jertfă şi prin ascultare,
Prin post şi priveghere,
Îi vom alege pe aceia care
Poporul nouă ni-i va cere.

Conduşi de aceştia laolaltă,
Preoţi şi ostaşi, cum să dăm greş?
Căci fost-am un imperiu odată,
De i-am învins chiar şi pe Perşi.

Iar mai apoi Bizanţul îl clădirăm,
Singurul imperiu milenar,
Cuvântul Domnului de-l păzirăm
Şi obiceiul popular.

*

De vrem merţane arătoase,
Şi la străini să fim datornici,
Haine de fiţe şi femei frumoase,
Unde-s bărbaţii noştri vrednici?

Cu lideri de partid pragmatici
Ce-aleargă-ntruna după bani,
Nu vom putea fi autentici,
Vom fi cel mult nişte ghiolbani.

Biserica fie Biserică,
În veci a neamului cuvânt,
Mireasa noastră de Duminică,
Dragostea noastră pe pământ.

E dreptul nostru cel de taină,
Al mântuirii neamului român,
Ca cela ce gândeşte-n română
Să fie propriul lui stăpân.

De-am asculta acea poruncă
Ce-i a aproapelui iubire,
Partidul iar o să ajungă
Unit în cuget şi simţire.

Fie ca-n viitor numele nostru
Să îl legăm de-acest popor,
S-aducem iar acasă zimbru’,
Moldova-i România, fraţilor.

Şi înc-odată să răsune
A ţării voce, al străzii glas,
A unei acţiuni comune
Ce cauzei fidelă a rămas.

Veniţi, partidul ţară aşteaptă
La cumpăna dintre milenii,
Pe Calea Adevărului cea dreaptă
Ca să trezească somnul raţiunii.

de Dan Bârsan

Print Friendly