Limba dacoromână
S-a precizat de marii arheologi ai lumii, între care C-tin Nicolaescu Plopșor, Vasile Boroneant, Marija Gimbutas și altii, că vechea Europa a fost în Corona Montium, la nord de Dunăre.
În urma cu 2500 de ani, Herodot consemna că al doilea popor mai numeros pe Terra, după acela al inzilor, era acela al Tracilor. Tracii, așa cum am documentat, erau în câteva provincii din neamul dacilor (vezi “Țara Soarelui”, p. 19).
În perioada anterioara lui Traian, unitatea lingvistica dacoromână era o realitate în cadrul căreia existau două forme lingvistice. Una, așa-zisă latină cultă (vezi T. Mommsin) și alta a poporului de jos, așa-zisă linqua rustica, dacica – latina vulgară. La acestea s-au adăugat, pe parcurs, un numar de cuvinte împrumutate de la popoarele cu care au venit în contact. Multe dintre vechile cuvinte dacice le aflam în Tabula Peutingeriană și în Biblia lui Ulfila (vezi “Țara Soarelui”, p. 125-127). Apogeul limbii dacoromâne este în timpul lui Galer I (Ler Imparatul 293-301) care desființează Imperiul Roman și înființează Impreiul Dacia Mare, când într-adevar dacii ajunseseră stapânii lumii (vezi “Țara Soarelui”, p. 189). Dacă dacii ajunseseră stapânii lumii, apoi și limba lor era o limbă de circulatie universală, considerăm că limba dacică este cu mii de ani mai veche decât latina cultă. Ea este, ca orice limbă, în continuă evoluție (vezi Arsene Darmestater, La vie des mats). Consider o grava eroare afirmația cercetătorilor că limba dacilor ar fi dispărut: “După ce Bogdan Petriceicu Hașdeu a precizat ca dacii nu au disparut, s-a comis o alta gravă eroare, tot atât de mare și anume că dacii și-ar fi abandonat limba și ar fi adoptat-o pe aceea a peninsularilor, care ar fi alta decât dacica.
În 1908, ca să combată pe Nicolae Densusianu, marele conferențiar, Nicolae Iorga (după mama Arghiropol), la prima conferință de la Universitatea Populară, la Valenii de Munte, a pus în circulatie așa-zisa “romanizare”. Acesta a frânat cercetarea dacică pentru circa o suta de ani. Astăzi, după ce am publicat studiul “Basmul romanizării. Dacii întemeietorii Romei italice” (apărut la Craiova, la Editura Artelor, în 1998) și după ce doctorul Napoleon Săvescu din SUA, a publicat valorosul studiu intitulat “Noi nu sântem urmașii Romei”, București, 1999, prin care a dovedit că Traian nu a cucerit din regatul lui Decebal decât 14 la suta, restul de 86 la suta ramânând dacilor liberi și mai ales după ce eu am publicat textul slav și traducerea cronicii “Roma Veche”, m-am convins de vechimea prioritară a dacilor și a limbii lor. Ea nu este o limbă disparută, ci o limba evoluată: dacoromâna.
Petru Maior nu a avut curajul sa afirme pe față acest adevăr. În manuscrisul lui, în subsidiar, scrie: “Dacă socotim drept, limba românească este mama limbii latine”. Ea este aceeași cu așa-zisa “limba bessica”. Afirmația lui Nicolae Iorga că bessi nu ar fi daci, este o gravă eroare de magistru.
Limba dacoromână în declin
În anul 602 împaratul Focas decreteaza ca limbă de stat în imperiul său, limba greaca (dialectul kini). Imperiul papal intrase în conflict religios, confesional, cu ortodoxia și așa-zisa latină vulgară, care se vorbea în Dacia nord dunareană este înlocuita administrativ cu limba greacă. O parte din toponimie, începând cu Sciția Minor se grecizează, ca și limba macedoromânilor. În a doua jumatate a secolului al IX-lea, Metodiu și Kiril obțin de la papa dreptul de limba sacră pentru limba slavă. Administrativ, în aceste părți concurează cu greaca. Sub Menumorut, Transilvania ținea de Constantinopol.
Ocuparea Răsăritului de către papistași dă o lovitură limbii dacoromâne, prin limba slavă, de acum sacră.
Alfabetul chirilic dureaza pâna în 1864.
Deosebirea în ceea ce privește semnul Sfintei Cruci, între ortodocși și catolici, a facut ca dacoromânii să-și păstreze credința inițială. Consider că afirmația unor lingviști secundari sau chiar academicieni, că limba dacilor ar fi dispărut, este o grava eroare, așa cum am arătat. Limba dacilor nu a dispărut. Ea este limba ce o vorbesc azi românii și valahii în general, desigur evoluată. Ea stă la baza tuturor limbilor zise romanice.
Sursa: http://www.dacia.org/congres/content/12_iulie/balasa/balasa.html
Comentarii recente