,,Mai târziu, avea să iubească mult simplitatea țăranilor. Rar întâlnim un portret colectiv mai expresiv al țăranilor români: „M-am purtat printre cei mai umili. Am intrat în căsuțele lor, le-am pus întrebări, am prins în brațele mele pe pruncii lor. Le-am vorbit limba cu stângăcie, făcând multe greșeli, dar, deși străină, nicăieri, între țărani, n-am întâmpinat neîncredere ori bănuială. Erau bucuroși să-mi vorbească, bucuroși să mă lase să întru în căsuțele lor și, îndeosebi, să-mi vorbească de necazurile lor. Totdeauna de necazurile lor au să povestească cei sărmani, dar aceștia o făceau cu o demnitate deosebită, vorbind de moarte și de sărăcie cu o resemnare stoică, numărând mormintele copiilor lor așa cum altcineva ar număra pomii sădiți în jurul casei. Săraci sunt, neștiutori sunt țăranii aceștia. Părăsiți sunt și plini de eresuri (cu sensul de superstiții – n.r.), dar este o mare noblețe în rasa lor. Sunt cumpătați la mâncare și mulțumiți cu puțin, puține sunt nevoile lor, dorințele lor sunt mărgenite; dar un vis mare îl hrănește cu dragoste fiecare din ei în inima sa: el dorește să fie stăpân pe pământ, să aibă în sama lui ogorul pe care-l lucrează; dorește să-l poată numi al său. Aceasta mi-a spus fiecare din ei și ei toți”.
Marele vis al ţăranilor de a avea pământ s-a împlinit prin reforma agrară din anul 1921, venită în urma făgăduinței făcute ostașilor, care erau mai mult țărani, în 1917, când regele Ferdinand le-a spus să lupte cu toată ființa și să apere pământul țării, căci o parte din el va fi și al lor prin lege. Regina Maria și regele Ferdinand s-au bucurat de manifestarea dragostei și fidelității țăranilor români în luna mai 1919, când au făcut turneul regal în Transilvania, după Marea Unire, dar și cu prilejul încoronării la Alba Iulia, în octombrie 1922.”
Regina Maria, despre „Marea noblețe din rasa țăranilor”
Comentarii recente