Ostaș bătrân
Ostaș bătrân al gliei tale,
Ce ai luptat sub mai mulți domni,
Din vremurile imemoriale,
Scrâșnind din dinți, strângând din pumni.
Te-ai înțelepțit cu arma-n mână,
Murind adesea dar reînviind,
Dintr-un vlăstar și Domnazână,
Te-ai plămădit, putere luând.
Cu arma-n mână de-ai luptat,
Sau plugu-n brazdă de-ai proptit,
Condeiu-ți neamul de a deșteptat,
Ori crucea-ți dragoste de a șoptit.
Același ești de când pământul,
Un trup prea mare pentru noi,
Căci Cel ce a rostit Cuvântul,
Te-a izbăvit de orișice nevoi.
de Dan Bârsan
Comentarii recente