Producţia de avioane a început la Braşov, sub licenţa Morane-Saulnier, în anul 1927. Inginerul Elie Carafoli va proiecta împreună cu Lucien Virmoux, inginer francez consilier tehnic la IAR, primul avion de vânătoare românesc, denumit IAR C.V.-11. Construcţia şi testarea aceastuia s-a realizat în anul 1930.
Acesta era un monoplan, cu aripă joasă, fiind considerat printre cele mai performante avioane din această categorie pe plan mondial. Concepţia şi fabricarea de noi avioane a continuat de-a lungul anilor cu modelele IAR-16, IAR-39, IAR-80 şi IAR-81, precum şi cu avionul de cercetare IAR-47 (vezi [73], Capitolul 7 „Istoria aviației, a tehnicii rachetelor și a științelor aerospațiale”). Din 1928, la I.A.R. a început producţia de motoare de avion. Primul motor concepţie românească fabricat în serie a fost IAR-K-9, cu performanţe similare modelelor străine, fabricat în anul 1937. Au mai fost realizate în uzina IAR motoarele IAR-K-7, IAR-K14, precum şi IAR-1000A. Aici au fost produse, până în anul 1945, 11 tipuri diferite de motoare de aviaţie, 8 tipuri de avioane sub licenţă şi 17 tipuri de avioane originale. O imagine de ansamblu a fabricii IAR din Braşov din anul 1932 este prezentată în Figura 7.37.
Pentru fabricarea tablourilor de bord a avioanelor este înfiinţată în anul 1936 în Săcele, lângă Braşov, o fabrică, numită PREROM. După 1948 fabrica a fost naţionalizată şi redenumită Electroprecizia, începând fabricarea de echipament electric şi de bord pentru tractoare şi camioane. În anul 1998 este privatizată, iar în anul 2009 este divizată în mai multe module.
În anul 1909 se înfiinţează Fabrica de automobile MARTA (Magyar Automobil Részvény Társaság Arad), o filială a firmei americane Westinghouse. Aici s-au fabricat motoare pentru locomotive, autobuze, camioane etc. În anul 1910 aici se produce primul autoturism fabricat pe teritoriul României, numit Marta. În anul 1912 fabrica este preluată de firma austriacă Austro-Daimler, continuând fabricaţia de autoturisme (marca Daimler), dar şi pe cea de autocamioane şi autobuze [8].
După unirea Transilvaniei cu România, în anul 1921, se fondează, prin contopirea Fabricii de vagoane şi motoare Johan Weitzer şi a Fabricii de automobile Marta, societatea ASTRA. Aceasta a fost prima fabrică românească, având ca obiect de activitate fabricarea de vehicule de cale ferată, dar şi automobile, autocamioane, tractoare, maşini agricole, avioane şi echipamente de aeronautică.
Portofoliul de fabricaţie se diversifică şi în acelaşi timp numărul de angajaţi creşte, ajungând una din cele mai mari fabrici ale României (în anul 1926 avea 2.120 de muncitori) (Fig. 7.14). Pe baza experienţei în fabricarea motoarelor de avion Daimler, în anul 1923 s-a înfiinţat o fabrică de avioane. Aceasta a fost a doua unitate industrială din România care a construit avioane. La Fabrica de avioane ASTRA s-a fabricat pentru prima dată în România un motor de avion, numit Marta-Benz. Acesta a fost montat pe avionul Astra-Șeșefschi, proiectat de inginerul Șeșefschi în anul 1923. Aici au fost fabricate trei modele de avioane: Astra-Șeșefschi, Proto-2 și Astra-Proto. În anul 1925 fabrica de avioane este mutată la Braşov (IAR), luând naştere industria aeronautică românească.
După ocuparea României de către Uniunea Sovietică, în anul 1944, începe un proces de etatizare a întreprinderilor existente pe teritoriul ţării. Pentru plata despăgubirilor de război către URSS (în valoare de 300 milioane de dolari, ceea ce reprezenta 55% din venitul naţional al României din 1945) a început un proces de transfer a unor linii de fabricaţie (cazul fabricii IAR Braşov, a unor fabrici de tutun, întreprinderi siderurgice, tipografii etc.) către această ţară. În anul 1948 are loc naţionalizarea principalelor întreprinderi din România („întreprinderile individuale, societăţile de orice fel şi asociaţiunile particulare industriale”), când au trecut sub controlul statului un număr de 20 de întreprinderi siderurgice, de metalurgie neferoasă şi de laminate şi 115 de întreprinderi prelucrătoare de metal, şantiere navale, întreprinderi producătoare de instrumente de precizie şi de material electrotehnic, garaje şi ateliere de reparat auto [43].
Imediat după al Doilea Război Mondial, producția agricolă a scăzut foarte mult, comparabilă cu cea din anul Războiului de Independență – 1877, foametea a atins un nivel mai dur decât cel din 1907. Populația rurală ajunsese la trei sferturi din întreaga populație a țării, iar productivitatea agriculturii tradiționale nu oferea perspective de dezvoltare. Această situație a condus la acceptarea măsurilor de reformă [13], care prevedeau printre altele mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărăneşti sub 5 ha. În această etapă, mediul rural românesc a fost supus unui puternic proces de transformare socială şi economică [14]: colectivizarea agriculturii (1949–1952), cu formarea Gospodăriilor Agricole de Stat (GAS) şi întovărăşirile; industrializarea şi urbanizarea. În industria constructoare de maşini agricole un imbold deosebit a fost dat de realizarea primului tractor românesc la Braşov [15] în anul 1946 – IAR 22 (putere de 38 CP; masa 3,4 tone; forță de tracțiune 1.225 kgf; combustibil-benzină, model Hanomag – Fig. 8.11). Conversia producției de avioane a societății mixte româno-franceze (Industria Aeronautică Română (IAR) Braşov) în producție de tractoare, a avut loc în anul 1946. Halele şi specialiştii fabricii de avioane IAR Braşov devin fundamentul şi locul în care se vor produce diverse tipuri de tractoare în funcție de etapele de dezvoltare ale agriculturii şi îndustriei româneşti. Astfel societatea IAR se desființează, iar uzina se transformă, în anul 1947, în Întreprinderea Metalurgică de Stat, iar prin naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, în anul 1948, devine Uzina Tractorul Braşov (UTB).
Sursa:
CIVILIZAŢIA ROMÂNEASCĂ
24 ISTORIA TEHNICII ŞI A INDUSTRIEI ROMÂNEŞTI
Vol. 1
MECANICA, TEHNICILE DE PRELUCRARE ŞI CONSTRUCŢIILE
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
Comentarii recente