O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?

Cine din noi va muri
înainte ca trupu-i să moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
întrebarea prin rânduri trecu.
– Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!

(1958)

Poezia reflectă teme profunde legate de lupta interioară, credință și reziliență. Hai să o analizăm pe părți pentru a înțelege mai bine mesajul ei:

Prima strofă:

“O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagană oaza.”

Aici, poetul vorbește despre o victorie parțială asupra slăbiciunilor umane precum greșelile, minciuna și frica. Cu toate acestea, chiar și după aceste victorii, recunoaște că mai există un drum lung de parcurs până la atingerea unei destinații idealizate („oaza din zare”).

A doua strofă:

“Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?”

Această strofă reflectă trecerea timpului și ciclul vieții. Generațiile vechi se sting, lăsând loc tinerilor care privesc cu optimism („râd către stelele reci”). Poetul se întreabă cine își va pierde speranța în succes pe acest drum incert și plin de schimbări („mereu miscatoare poteci”).

A treia strofă:

“Cine din noi va muri
inainte ca trupu-i sa moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povara?”

Aici, poetul explorează conceptul de moarte spirituală sau emoțională înaintea celei fizice. Întrebarea este cine dintre noi va renunța la spiritul său, la inimă, sub povara greutăților vieții.

A patra strofă:

“Ca un vânt rău, ori ca o insultă
întrebarea prin rânduri trecu.
Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!”

Această strofă finală sugerează că întrebările și îndoielile sunt inevitabile și se strecoară ca un vânt rău sau o insultă printre oameni. Însă, răspunsul este unul de reziliență și hotărâre fermă: „Noi, nu! Niciodata! Noi, nu!” Aceasta exprimă refuzul colectiv de a ceda în fața greutăților.

Concluzie:

Poezia este o meditație asupra luptei interioare și a rezistenței în fața dificultăților vieții. Poetul reflectă asupra ciclului generațiilor și a fragilității umane, dar în același timp subliniază hotărârea de a nu ceda niciodată. Este un apel la reziliență și la menținerea credinței în izbândă, indiferent de încercările întâmpinate pe drum.

Print Friendly