Soldati din primul razboi
Nu-s morţi cei ce căzut-au pe câmpul de onoare!…
S’au dus numai pe drumul aprins de ideal!…
Priveşte-i… O lumină călătorind în soare;
În urma ei: credinţa în vremuri viitoare
Răsare tot mai albă şi creşte val de val!
Ca sfinţii străluci-vor în sufletele drepte!
Cu cât vor trece anii… mai tineri, mai frumoşi
Veni-vor la răscruce de drumuri… să ne’ndrepte
Cu vorbele de flăcări curate şi ‘nţelepte
Şi să ne-arate calea visată de strămoşi!…
Şi fiecare nume, frumos ca o minune,
Cântat va fi de vânturi… cât vântul va trăi.
Şi vii vom fi cu toții prin vremuri tot mai bune…
Acelaşi fir ne leagă şi ’n sfânta rugăciune
Slăvi-ne-vor cu cinste copiii de copii!
Noi navem morţi în ţară şi nimenea nu plânge
Şi nici un suflet încă de jale nu s’a stins!…
Pe ce-i ce’s duşi… cu fală noi îi purtăm în sânge,
Credinţa lor e farul ce’n veci nu se va stinge!
De-ar fi să cadă cerul… noi n’avem morţi de plâns!
Zadarnică, o, jale, ai vrea să rupi cununa!
De cei plecaţi ne leagă acelaş fir de tort.
Credinţa lor, a noastră-i, acum şi ’ntotdeauna!…
A lor fuse credinţa să fim cu toţii una!…
Zadarnic baţi la poartă… noi n’avem nici un mort!
de ZAHARIA BÂRSAN
Comentarii recente