Nicolae Iorga vorbind despre munca – “Munca este cea care uneste o natiune” este ideea pe care o sustine Nicolae Iorga in discursul sau.
TEXT:
“Premiu nobel l-ar fi binemeritat si Nicolae Iorga, un carturar genial, mereu actual.”
Nicolae Iorga impreuna cu Nicolae Titulescu si Radu Savulescu
Nicolae Iorga:
“Tara noastra are inainte de toate o datorie: aceea de a muncii, s-a muncit prea putin, s-a muncit prea razlet. Munca adevarata si spornica nu se poate face decat prin solidaritatea nationala. Orice incercare de a rupe solidaritatea nationala este un pacat fata de aceasta tara si fata de acest neam. Schimbarile mari, revolutiile se fac dupa ce o natiune a indeplinit rostul ei istoric. Noi suntem insa numai la inceputul acestui rost si foarta multa vreme nu ni se cere altceva decat unirea tuturor puterilor pentru a face isprava care se asteapta de la noi. Sa nu confundam anumite greseli si pacate ale clasei de sus cu datoria de a rasturana impreuna cu dansa si tara si neamul. Munca este cel mai potrivit dezinfectant a tuturor neajunsurilor morale. Atunci cand toata lumea munceste, prin munca se face osebirea. Intre acela care intelege a se ridica si a se mentine fara munca si intre aceia a caror munca aduce dupa dansa totdeauna o rasplata. Munca, bunaintelegere, acesta este programul de astazi si de oricand pentru natia noastra.”
Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, ”rolul lui Voltaire”.
Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Părinții lui au fost Nicu Iorga, avocat, și Zulnia Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind și motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, în timpul vieții s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare tîrziu și rar din mîna sa, fiind covîrșitor folosit ulterior, la reeditarea scrierilor sale. Soția lui Nicolae Iorga a fost Catinca.
După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, termină Liceul Național din Iași în 1888. Absolvă Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma “magna cum laude”. Continuă studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținînd doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obține prin concurs catedra de istorie la Universitatea din București. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începînd din 1908 ține cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova.
Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume și 25.000 de articole.
Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Cîteva din publicațiile mai importante: Studii și documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost). Iorga este autorul a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii.
În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul.
Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici.
Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii Române din Paris (“Fontenay-aux-Roses”). A editat și condus numeroase ziare și reviste (“Neamul românesc”, “Revista istorică”, “Revue Historique du Sud-Est-Européen”, “Floarea darurilor” etc.).
Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.
Nicolae Iorga a avut un sfîrșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către legiunea decapitată. Conducerea decapotată a Gărzii de Fier îl considera responsabil de uciderea Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, cînd în urma unei scrisori deschise adresate de Codreanu către Iorga, acesta fiind și consilier regal, i-a intentat proces și liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie. Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui, înscenîndui-se o evadare. După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
Comentarii recente