România este patria noastrã şi a tuturor românilor.
E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.
Barbu Ştefãnescu Delavrancea

PREDISLOVIE. Serbăm destul de timid intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia la 21 octombrie – 1 noiembrie 1599, act politic fundamental de la care purcedem în făptuirea Marii Uniri. O rememorare responsabilă, dincolo de aspectul festiv al momentului excelent pus în frescă de tripticul pictorului Valentin Tănase, care ne trimite la încrengătura de interese central europene, catolice, imperiale şi imperialiste, otomane şi polone pe care Mihai Vodă le-a făcut să explodeze, esenţializându-le, concentrându-le pe vectori de acţiune, transformaţi în timp în constante istorice cu ecouri puternice în astăzi.

Vizionar de geniu, om al faptei politice şi militare, în scurtul răgaz alba-iulian, Vodă Mihai, prin acte de cancelarie, diplomatice şi administrative, a pus premizele unei Magnae Valachiae structurată social şi politic în şi cu limitele feudalismului, dar conţinând, în germeni fecunzi, viitorul, după cum tot el a limpezit interesele străine, în cele trei ţări româneşti, iar mai apoi în Principatele Unite, România Mare, România de astăzi.

O PARANTEZĂ. SECUII, într-o sinteză a sintezelor. La început, trib hunic. Cam 3000 de suflete rătăcind în câmpia Higla sub ameninţarea răzbunătoare a seminţiilor înconjurătoare. Colonizaţi printre valahi de Ladislau I pe la finele secolului al X-lea, Matei Corvin le reglementează organizarea militară specifică situată între democraţia militară primitivă şi oştirea feudală. Deceniu de deceniu nemeşimea catolică le limitează drepturile, supunând secuimea la o exploatare crâncenă în paralel cu încercarea de a o catoliciza… Vremea lui Iacob Eraclid Despotul. Un Tökes Laszlo al vremii numit Szekey Antal gândind o federalizare cu imperiul habsburgic, răscoală secuii. Amănunte la cronicarul din Tg. Mureş, Borsos Sebesteyen. Secuii ard castelele nemeşeşti. Stârpesc nobilimea maghiară. în revanşă, banderiile princiare şi nemeşeşti înving oastea secuiască. Unul dintre comandanţi, Bán Andras fuge de pe câmpul de luptă. Ceilalţi doi: Naghy Gyorgy şi Gyepesi Ambrus sunt traşi în ţeapă. Trasul în ţeapă nu era monopol Vlad Ţepeş. Dieta strânsă de Sigismund la Sighişoara anulează Seculica hereditas. Ne apropiem de Vodă Mihai şi secuii. adică se anulează inviolabilitatea ocinei secuieşti, trecând-o sub autoritatea „veşnicei infidelităţi” adică, în caz de hiclenie, odată cu capul se pierdeau şi moştenirea şi posesiunea. Li se ia dreptul asupra salinelor, erau mari crescători de vite. Li se iau armele şi însemnele militare: steagurile şi tobele tradiţionale din lemn.

TIMP I. 1595, toamna. Invazia lui Sinan paşa în Ţara Românească după Călugăreni. Conform tratatului de alianţă cu Mihai Vodă şi în faţa pericolului otoman, Sigismund Bathory este silit de puţinătatea oştirii să apeleze la secui. Adunaţi la Codlea îl obligă pe Sigismund să le redea vechile drepturi, confirmându-le printr-o Diplomă. După alungarea lui Sinan Paşa la presiunea nemeşimii ungureşti, dar şi secuieşti – principele le retrage Diploma, redespuind secuimea de drepturile şi aparatul militar.

În campania anului 1595 căpetenii ale secuilor fuseseră în bune relaţii cu anturajul militar al voievodului: balcanici, cazaci, archebuzieri styrieni, artilerişti italieni, dragoni polonezi. O căpetenie secuiască, Domokos Peter – primor-fruntaş – pedestraşii fiind gyalog secuii fiind stratificaţi social în triu generum siculorum, se nominalizează în acest anturaj.

TIMP 2. SAU VERES FARŞANG, SAU CARNAVALUL SÂNGEROS. Există o similitudine notabilă între tertipurile nemeşeşti de atunci, juridice, de şantaj, ameninţare şi corupţie pentru a anula Diploma secuilor şi tertipurile de acelaşi gen ale hungariştilor de astăzi pentru a anula Trianonul şi a reanima defuncta Regiune Autonomă Maghiară stalinistă. Anulându-li-se Diploma, secuii se răscoală. Prost organizată şi condusă, răscoala este înăbuşită de banderiile nobiliare şi princiare. Cine citeşte relatările umanistului Baranyai Decsi Ianos şi pe ale martorului ocular Francisc Nagyi Szabo se îngrozeşte. Vlad Ţepeş a fost un prunc nevinovat pe lângă juzii Töldy şi Bogathi. S-au ars satele secuieşti, noaptea. S-au întocmit listele de indezirabili (manie actuală). Secuii au fost aduşi în lanţuri în piaţa din Tg. Mureş. Pe Karoly Andras l-au adus târâş, legat de coada calului. Au fost traşi în ţeapă – inovaţie sinistră – cu capul în jos. Li s-au tăiat nasurile, buzele, urechile. După care li s-a aplicat bătaia cu ciomege până la moarte. S-a şters de pe faţa pământului satul Suseni. Unii secui au scăpat fugind peste munţi în Moldova şi Ţara Românească. Serviciul de informaţii voievodal a funcţionat exemplar, furnizându-i Domnului datele socio-politice intrate în alcătuirea planului strategic de cucerire a Transilvaniei şi în cel de guvernământ de după.

TIMP 3 SAU POLITICA ECHILIBRULUI. Înţeles în secret cu căpeteniile secuilor, Mihai Vodă trimite oştile Băniei şi ale Buzeştilor pe valea Oltului la Tălmaciu , punct de întâlnire, el cu familiile, curtea şi oastea de lefegii trece munţii în secuime pe la Întorsura Buzăului. Ajuns acolo primeşte jurământul lor de credinţă, înrolându-i sub steaguri. Îi ştie profund motivaţi moral, economic şi militar, iar la cererea lor – voiau să răzbune Veres-Farşang – îi dispune la Şelimbăr în prima linie a dispozitivului de luptă.

Suntem la Alba Iulia după bătălia de la Şelimbăr. Vodă cunoaşte bine situaţia Transilvaniei. Pentru a guverna încearcă să stabilească o stare de echilibru.

Între nemeşimea maghiară şi maghiarizată, catolică, secuimea oprimată, protestantă, saşii din cele 7 cetăţi şi împrejurimile lor – îl are sfetnic în materie pe agerul şi diplomatul Marcu Schonkabunk şi om de legătură cu burgurile;românimea, în mare parte iobăgită, oprimată religios, cu mica ei nobilime militară şi cetele ei înarmate. Aici, în acest complex de naţionalităţi traumatizat social de antagonisme dure, însângerat de răscoale mai vechi şi foarte noi, de oprimări, nu recurge la jus belii. Promovează o politică de conciliere spre a putea guverna Transilvania şi a o scoate de sub ameninţarea transformării ei în provincie a imperiului habsburgic.

1. Emite acte de cancelarie prin care repune secuii în drepturile vechi de la regele Matei, uzurpate de Bathoreşti. Primul act de acest gen este dat la două zile de la intrarea în Alba Iulia – deci 3 noiembrie 1599 (asta presupune o amplă lucrare anterioară, urmarea unei concepţii de guvernare) şi se adresează secuilor din scaunul Kezdi, primii înrolaţi sub steagurile lui. Actul redactat în latină de cancelarie se află în volumul 5 al documentelor Veress la pagina 268 sub numărul 184 şi se încheie aşa: Datum in civitate nostra Alba julia, die 3-tia mensis Novembris. Anno Domini 1599.

La 28 noiembrie dă un act asemănător secuilor din scaunul Odorheiului. Pe lângă actele emise colectivităţilor, răsplăteşte, pune în posesie, atribuie proprietăţi militarilor secui care s-au distins în luptă, văduvelor celor căzuţi. În 4 noiembrie ordonă la Domokos Peter să fie introdus în stăpânirea celor trei sate pe care i le-a dăruit. (documentul 186).

1. Întăreşte în posesiunile anterioare, răsplăteşte cu moşii nemeşimea fie din partida Bathoreştylor, fie din partida adversă. La 18 noiembrie îi face act de danie lui Nicolae Segniey de Lapistak pentru castelul Chiroch din Zarand (document 198). Notez că documentele de acest gen nominalizează şi o sumă de nemeşi care l-au înfruntat la Şelimbăr.
2. Oraşelor – cetăţi săseşti le confirmă drepturile şi libertăţile. Pedepseşte aspru lefegii care comit abuzuri în oraşe, sate, proprietăţi private. Emite documente / adeverinţe / pentru sumele trimise de oraşe în contul contribuţiilor cutumiare… Invit la studierea volumului amintit.
3. Îşi începe lucrarea de a ridica românitatea din starea nevolnică de asuprire economică, politică, religioasă, anticipată în 1597 când l-a convins pe Sigismund Bathory să aprobe construirea lăcaşului mitropoliei ortodoxe a Bălgradului şi Arhiepiscopia ortodoxă a Transilvaniei în afara zidurilor cetăţii Alba Iulia. Dominând atât de scurt timp a ridicat totuşi trei biserici: la Ocna Sibiului , la Luşărdea-Someş şi la marginea cetăţii Făgăraşului. Documentul lămuritor este constituit de procesul-verbal al Dietei ţinută la Alba Iulia după ce cucerise Moldova, fiind el PRINCEPS ET HAERES MAGNAE VALACHIAE. Citez: … Pofteşti Măria Ta, stăpânul nostru milostiv, ca satele lăzuite, satele ungureşti şi săseşti să îngăduie satelor româneşti ce sunt hotarnice cu ele, păşunat liber în locurile şi în hotarul necultivat… din respect pentru Măria Ta… toate satele lăzuite, atât ungureşti cât şi săseşti să dea satului românesc precum şi satele româneşti altor sate româneşti păşunat liber pentru cai, boi, porci şi junci în afară de oi… a doua dorinţă a Măriei Tale, ca persoanele preoţilor români să nu fie silite la munca cea de obşte… (n.n. dieta hotărăşte) ca preoţii români să fie scutiţi pretutindeni, în persoana lor, de astfel de slujbe… am respectat şi în această privinţă dorinţa Măriei Tale…

ÎN LOC DE CONCLUZIE.

Între august 1599 şi decembrie 1599 se înregistrează o explozie epistolară alimentată de agenţii diplomatici papali, imperiali, veneţieni, genovezi, ba şi spanioli având ca temă cucerirea Transilvaniei de către IL VALACHO şi dorinţa lui manifestă de a nu o ceda lui Rudolf al II-lea. Intereselor externe vizând stăpânirea principatului, economice / minele de aur şi argint, salinele, pădurile, viile / geostrategice şi geopolitice, Mihai Viteazul le opune încercarea de unificare a celor trei ţări româneşti, pivotul fiind Transilvania, spre a crea o forţă de echilibru în estul european între cele două imperalisme angajate să stăpânească Dunărea de Jos şi ţărmul limitrof al Mării Negre: Imperiul Habsburgic şi Polonia, având drept adversar Imperiul Otoman, atunci stăpân pe baza continentală de operaţii a Balcanilor.

Pentru istoria românilor momentul Mihai Viteazul – Alba Iulia 1599-1600 înseamnă piatra de temelie pe care s-a zidit România Mare.

Şi lecţia pe care secuii folosiţi ca diversiune politică de hungarism, nu ar trebui s-o uite.

General (r) comandor
Radu THEODORU – scriitor
Sursa: http://www.dacoromania-alba.ro/nr52/viteazu_alba_iulia_istoria.htm

Print Friendly