Tocmai am citit un articol care mi-a placut mult : “1000 de ani de eclipsa de Soare la Palatul Elisabeta“, semnat de Adrian Sturdza. Este un articol-impresie, scris la 8 noiembrie 2013, de ziua onomastica a Regelui Mihai, in urma participarii jurnalistului la salutul din curtea Palatului Elisabeta intre Regele Romaniei si poporul care crede in forta si legitimitatea monarhiei la noi.
Mihai Eminescu foto
Ma intorc la Mihai Eminescu, daca in cugetul nostru de azi nu mai suntem capabili sa ne incredem, dupa multii si tristii ani de indobitocire fortata. Caut prin publicistica sa, si desprind o portiune de articol, aparut in ziarul “Timpul” si semnat de marele patriot-jurnalist Eminescu, la 20 decembrie 1878:
“Reactiune! Reactionari! Iata cuvintele magice ce trebuie sa ne spulbere în ochii tarii, iata acuzarea, pururea reînnoita pe care, desi s-a discutat de atîtea ori de noi, nu ne vom obosi de a-i arata adevarata valoare, adica desertaciunea.
Noi declaram, si aceasta din toata puterea convietiunii noastre, ca sîntem liberali în toata întinderea cuvîntului si în tot adevarul sau.
Toate libertatile înscrise în Constitutia noastra le iubim si le sprijinim; departe de-a urmari rasturnarea lor, le-am apara, din contra, împotriva acelor ce ar voi sa se atinga de ele. Ni s-a imputat ca am vorbit în ziarul noastru de modificarea legei electorale. Însa am facut-o nu pentru a rapi sau a restrînge drepturile alegatorilor, ci tocmai pentru a ne întoarce la spiritul Constitutiei, ce este strîmbat, si pentru a garanta pe cît se poate mai mult libertatea alegerilor.
Noi, initiatorii si propagatorii acelor libertati de a caror dezvoltare ne bucuram astazi, n-avem nimic de cautat înapoi. În tara noastra nu exista legitimisti, nici orleanisti, sau imperialisti sau clericali; nu avem o nobleta, nici privilegiuri de reconstituit. De asemenea, nu avem republica de rasturnat, nici monarhie de restabilit. Posedam din fericire o Constitutiune si o dinastie la care tinem.
Aceea ce nu voim este sufragiul universal, sînt aspiratiunile republicane, despotismul si opresiunea prin multime, radicalismul si demagogia.
Este incapacitatea erigiata în titlu de merit, prostia si nestiinta brevetate ca titluri de recomandare.
Ceea ce combatem este împresurarea prerogativelor puterii executive de catre Camere, cari nu mai sînt supuse nici unui control mai presus de dînsele, si în genere împresurarea atributiunilor reciproce ale puterilor statului precum sînt stabilite de Constitutie.
Este violarea legii fundamentale prin întelegeri, dupa convenientele momentului, între ministrii si reprezentantii din Adunari, anulînd astfel raspunderea ministrilor, furisati tiptil la dosul Corpurilor legiuitoare.
Respingem încercarile de a reduce rolul înalt al suveranului la acel al unui presedinte vremelnic de republica, marginit la subsemnarea si sanctionarea decretelor, respingem forma republicana si, mantinînd neatinse toate prerogativele si toate marginirile constitutionale ale puterii domnului, cerem totodata cea mai deplina si cea mai larga întrebuintare a dreptului su veran de veto, atunci mai ales cînd ministri si Camere, în întelegere, calca Constitutia.
În rezumat, respingerea a tot ce este republica, mai mult sau mai putin deghizata, si conservarea Constitutiei cu monarhia constitutionala ce avem, iata statornicele noastre principii.
Daca acei ce zilnic proclama liberalismul lor au principii mai liberale decît aceste, atunci recunoastem ca sîntem ramasi înapoi, dar totodata cata sa marturisim ca, de cîte ori se vor face încercari de a pasi peste limitele libertatilor si asezamintelor noastre constitutionale, noi ne vom face reactionari, în adevaratul si binefacatorul înteles al cuvîntului.”
articol preluat: https://anomismia.wordpress.com/2013/11/10/mihai-eminescu-despre-monarhia-noastra/
Comentarii recente