Stimate domnule/doamnă și dragă frate român, vă scriu din Timoc – o zonă străveche românească ocupată de Serbia încă din 1833, și încă puțin cunoscută în Țara Mamă – România. Vă rog să citiți această scrisoare până la capăt. Sunt artist, muzician și compozitor, conduc formația MISTERIA CARPATICA, care aduce generațiilor tinere muzică tradițională românească, îmbrăcată într-o haină modernă. Iată ce cantăm noi…

M-am împrietenit cu dumneavoastră aici pe Facebook, într-unul dintre grupuri unde se află mulți patrioți români cărora le pasă de Neam și Țară. Vă adresăm acest apel, poate puteți ajuta, iar dacă nu – măcar să știți adevărul. Situația românilor din Timoc nu devine deloc mai bună cu trecerea timpului.

Neamul e divizat, speriat, asimilat. Dacă sârbizarea și asimilarea nu se opresc, peste 10 ani limba română în Timoc va muri. Vor mai rămâne doar toponimele pe hartă – VALEA LUPEASCĂ, CULMEA MARE, CODRU ALU ROMÂNIȚA, GURA VAI, CRACU CU TRANDAFIRI… Şi ele scrise în grafia sârbă. Vor rămâne ca ultimă amintire tristă, că aici a trăit un neam băștinaș la doi metri de Țara Mamă, doar peste Dunăre, la doi metri de Țara Mamă vis-a-vis de Mehedinți și Banat! Aici parcă s-a adunat tot gunoiul lumii, DRACU‘ ŞI BLESTEMATU‘, conduși de regimul sârb, cu scopul de a distruge românitatea de la Sud de Dunăre. Neamul nostru mioritic arată o nepăsare incredibilă față de identitatea și soarta sa. Ar zice cineva că nu mai există soluție, dar… înca mai suntem și noi, care visăm și gândim românește! Ȋmpreună cu Ana Manzalovici, profesoară de limba română (unica în Timoc!), am format Asociația pentru păstrarea identitații românești de la Sud de Dunăre; MISTERIA CARPATICA. I-am dat numele după formația pe care o conduc. Şi imediat au apărut problemele cu regimul sârb. Nu știu cui i-a fost mai greu: strămoșilor, care au luptat alături de Horea, sau nouă. Ei aveau sabia-n mâna, iar eu și Ana – un nai și un pix, notele cântecelor românești și literele alfabetului românesc. Scopul era și atunci și acum LIBERTATEA. Vrem doar să fim români, liberi. Dar Serbia nu vrea asta. Ne pune piedici.

Anume, este timpul când se depun proiectele la Departamentul pentru Românii de pretutindeni al Guvernului României. Am hotărat că în acest an să aplicăm pentru formarea unui centru cultural-educativ-informativ român în Maidanpec. Să luăm o clădire în centrul orașului, să punem steagul românesc, denumire în limba română, să se vadă că existăm. Aici s-ar aduna românii, s-ar face orele de limbă, cultură și tradiția română, vom avea împuternicire să reprezentăm cultura românilor din zona și să ne legăm cu instituțiile din Țara Mamă. Anul trecut am încercat, și eu și ceilalți, să predăm muzica, limba, traditia română în scolile oficiale, însă statul sârb ne-a împiedicat totul. Foarte puțini au reușit. Nu vrem să ne mai lăsăm pradă statului sârb. Trebuie să avem instituțiile noastre independente de statul sârb, autonoame. Dar, din nou Serbia ne pune piedici. Deși le-am depus Statutul și documentele scrise absolut în regulă, după forma propusă de ei pe internet, cei din agenția de înscriere în registrul ONG-urilor, din Belgrad, ne-au respins Statutul, cu explicația că am depășit domeniul activităților, urmând ca noi să-l corectăm și să-l depunem din nou. Tocmai atunci ne vor înscrie și vom fi persoană juridică, care poate aplica la proiectele DPR. Acum, sunt din nou forțat să mă adresez unor români adevărați, pentru ajutor. Problema e că, ăstia din Belgrad, pentru a ne lua din nou în considerare, cer o taxa de 9000 din (în jur de 90 euro). M-au surprins, și sunt forțat să mă adresez fraților și prietenilor români, dacă cineva poate să ne împrumute 10, 20, 30 euro – oricât, pană completăm suma cerută, să terminăm actele și să depunem proiectul la DPR, pentru binele românilor de aici. Iată frate, mă adresez cu o astfel de rugăminte/întrebare, DACĂ puteți cumva ajuta, iar noi vom întoarce cinstit și corect. Poate vă surprinde că nu-mi pot rezolva statusul meu financiar, deși sunt artist, cu facultate etc. Dar, sunt și activist român, împiedicat mereu de statul sârb. Intenționat îmi sabotează toate posibilitățile pentru a caștiga și a merge înainte. Majoritatea românilor de aici s-au vândut regimului sârb pentru a obține un serviciu. Eu nu pot. Nu vreau. Măcar să mor. Cerându-vă scuze pentru deranj, vă salut frățește – românește.

Cristian Rutsanu Wagner, MISTERIA CARPATICA
misteriacarpatica<@>yahoo<.>com

Românii uitați de pe Valea Timocului

Print Friendly