Duminică, 12 ianuarie 2025, am fost participant la o manifestație civică, dar și martorul unei manifestări de factură spirituală. Marșul pentru Democrație mi-a produs revelația bunătății oamenilor care trăiesc zilnic printr-un act de iubire față de propria lor patrie. S-au perindat prin centrul Bucureștiului exact oamenii pe care-i găsești într-o noapte de Înviere.
Au coborât în stradă românii care astăzi n-au nimic de pierdut. După decenii de iluzii spulberate, ei vor să rămână acasă. Își doresc doar atât: să reconstruiască țara lui Eminescu, dar și a Reginei Maria, fără să cadă-n capcana izolării ori întru ispita dizolvării.
După 35 ani, corporația politică PSD-PNL a bătut palma cu elitele globaliste de la Bruxelles. Chiar și așa, n-am simțit c-am participat la un protest politic, deși cei implicați în organizarea marșului sunt liderii cunoscuți ai opoziției parlamentare.
Am auzit chemări la trezirea conștiinței naționale prin tulnice și vuvuzele. Unele pancarte afișau vorbe de duh, imagini cu domnul Călin Georgescu, dar și versete biblice. Prin mulțime, vedeai lozinci cu mesaje-n limba engleză pentru Donald Trump. Strigătul durerii românilor se va auzi, oare, peste Ocean, acolo unde populismul nu-i un cuvânt de ocară, ci sinonimul demnității naționale și al suveranității individuale?
Mi-am luat libertatea să parcurg întreg lanțul uman format ieri între Piața Universității, Piața Romană și Piața Victoriei. Mi-a plăcut să surprind privirile calde ale unor oameni abătuți, încercați și, mai ales, trădați de un Președinte uzurpator: Klaus Werner Iohannis.
Printr-un iureș de siluete verticale, am întâlnit doamne și domni, mame și copii. Am schimbat opinii cu dascăli, fermieri, taximetriști, militari în rezervă, polițiști, antreprenori, studenți și chiar unii corporatiști. Am vorbit cu o negresă din Londra și m-am întreținut cordial cu români din Roma, Bergamo și Venezia.
Observatorii internaționali erau uimiți că-n România încă se mai defilează cu icoane ale Maicii Domnului și cruci ale Mântuitorului Hristos. Pentru câteva ceasuri, măcar, m-am simțit ca un pelerin la hramul părintelui Arsenie Boca sau la prăznuirea oricărui sfânt al închisorilor comuniste. bihoreni în costume populare, dar și bucovineni așezați cuviincios sub steagul sfântului mucenic Gheorghe. Imaginea României tradiționale, de la Ștefan Vodă pomenire.
Am văzut mii și mii de transilvăneni sau dobrogeni, munteni și olteni, maramureșeni și bănățeni. Am salutat preoți și maici; prieteni din copilărie și foști colegi de facultate. Am făcut fotografii cu sute de compatrioți, am dat mâna cu mii de protestatari și am văzut zeci de mii de conaționali dornici să fie respectați.
Ce i-a unit pe toți acești oameni? Decența. Dorința de-a fi respectați. Nevoia fundamentală de-a fi reprezentați. Dar mai ales gândul la viitor.
Sursa: Mihail Neamțu | Facebook
Comentarii recente