MEZEI-CÂMPEANU, IULIU
n. 28 martie 1881, Turda, jud. Cluj
d. 24 octombrie 1943, Turda, jud. Cluj

Descendent al familiei Rațiu din Turda și al familiei Câmpeanu de Satu-Mare, a fost fiul lui Ioan Mezei-Câmpeanu, judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta și al Ecaterinei Rațiu. În ciuda faptului că Ioan Mezei Câmpeanu era înalt funcționar la stat, s-a implicat în susținerea românilor aflați la studii în Budapesta și în promovarea acestora.

Fiul, Iuliu Mezei Câmpeanu, a urmat calificarea tatălui său finalizându-și studiile la Turda, Cluj și mai apoi Budapesta. Doctoratul l-a susținut la Universitatea din Budapesta.

Datorită educației primite, în spiritul românesc, s-a implicat deseori în lupta de emancipare a românilor din Transilvania. În Primul Război Mondial a fost încorporat în armata austro-ungară. Toamna anului 1918 îl prinde la Budapesta, motiv pentru care participă la discursul lui Alexandru Vaida-Voevod din 18 octombrie în Parlamentul de la Budapesta. S-a alăturat Consiliului Național Român din Budapesta la 10 noiembrie 1918. A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia ca delegat din partea Comisariatului Militar Român din Budapesta. La data de 11 decembrie 1918, la scurt timp după Unire a fost numit Consilier de Legație la Budapesta. Odată cu intrarea Armatei Române în Budapesta, în anul 1919, a fost numit de către gen. Ștefan Holban (guvernatorul Budapestei) șef al cenzurii militare. La 14 noiembrie 1919, odată cu întoarcerea armatei române în țară, s-a repatriat.

În 30 noiembrie 1918, în gara Simeria a văzut că se urcă şi doi bărbaţi care împărţeau manifeste contra unirii. Cu ajutorul gardiştilor au fost confiscate vreo 10.000 de foi volante. Cei doi agitatori au fost arestaţi şi predaţi lui Ovidiu Gritta, şeful serviciului de pază din Alba Iulia.

Pe 11 decembrie 1918 a fost numit Consilier de Legație la Budapesta, unde a funcționat pe durata de existență efemeră a Republicii Poporale Maghiare și apoi a Republicii Sovietice Maghiare condusă de Bela Kun. Una din cele mai importante acțiuni la care a participat a fost cea a repatrierii, la schimb, a membrilor Coloniei Române din Budapesta și a sașilor, cu membrii familiilor funcționarilor maghiari din Sibiu. Printre familiile salvate de la moarte iminentă din mâna bolșevicilor unguri, a fost și familia lui Iuliu Maniu, președintele Consiliului Dirigent Român din Sibiu.

După întoarcerea în România întregită a profesat avocatura la Cluj. În anul 1940, odată cu ocuparea Clujului de către trupele lui Horthy, s-a stabilit la Turda, unde a înființat revista Luptători români ardeleni.

Dr. Iuliu Mezei Câmpeanu — Luptătorii români ardeleni. — Cartea, din cuprinsul căreia se dezleagă o seamă de fapte vădit interesante, mai ales din punct de vedere istoric, e o colecţie de acte, documente şi episoade autentice dintre cele mai importante, sortite să dezvăluie fapte petrecute în lumea veche a Ardealului, dar mai cu deosebire între anii 1918 — 1920, adică epoca unirii Ardealului cu patria mumă D dr Mezei Câmpeanu, fost pe vremea aceia consilier la legaţia noastră din Budapesta şi şeful serviciului cenzurii militare române din acel oraş, a strâns aceste documente nu numai cu râvna cercetătorului, dar şi cu aleasa pricepere a cunoscătorului pentru care faptele, păstrându-şi logica necesară, se înlănţuiesc în mod cronologic cu menirea de a scoate la iveală, puternic şi atrăgător, adevărul istoric.

Surse: https://www.bcucluj.ro/

https://www.dacoromania-alba.ro/nr56/cerem_iuliu_mezei_campeanu.htm

Print Friendly