Fiu pribeag al maicii mele
M-am întors acasă în țară
Căci cu bune și cu rele
Tot mai bine-i ca afară
Nu ne-am văzut demult
Nici nu mai știu de când,
Iar azi, ajuns acasă ascult
Vocea românului protestând
Lacrima pe obraz se așterne
Când văd mulțimea huiduind,
Civili și trupele de ordine
Se înfruntă-n stradă suduind
Cum s-a ajuns aicea oare
Să fim așa de dezbinați,
Priveliștea aceasta doare
Războiul acesta dintre frați
Ce am făcut să merităm
Această nouă umilință
Când pentru dreptate milităm
Pașnici și fără violență
Ooh, hidră a puterii
De sânge nu te saturi
Stârnind memoria durerii
Ai ajuns să ne dai sfaturi
Gloanțe de cauciuc ai tras
Și-ai folosit tunuri de apă
Ura mulțimii ți-ai atras
Iar răzbunarea se adapă
Gaze lacrimogene folosești
Și bâta fără discriminare
Oamenii pașnici înjosești
Cu lovituri peste spinare
Nu am cuvinte să exprim
Atâta amar și indignare
Și plânsul iată mi-l reprim
Fără o altă alinare
Căci marii noștri politruci
Fugind din calea mulțimilor
Asemeni unor jalnici zăbăuci
Le mulțumesc jandarmilor
Nu pentru o slugă de împărat
Corupt pâna-n prăsele
Străbunii sângele-au vărsat
Încercați cu chinuri grele
Martirii noștri au îndurat
Suferințe nenumărate
Pentru un ideal curat
De libertate și dreptate
Șterg lacrima de pe obraz
Întors din depărtare
Facând haz de necaz
Fără o altă consolare
Bietul român, săracu
Oricât ar fi de breaz
Guvernul lui este ca dracu
Și-l bate așa de la obraz
Dan Bârsan
Canada, 2018
Comentarii recente