Strănepotul lui Iuliu Maniu, dezvăluiri în premieră despre cum a refuzat marele ţărănist comenzile Masoneriei de a „conduce partea aceasta din lume”

Iuliu Maniu

În 1918, lui Iuliu Maniu i s-ar fi propus să intre în Masonerie, reprezentanţii organizaţiei secrete garantându-i că, în acest fel, va ajunge cel mai puternic om politic al României. Maniu ar fi refuzat, invocând credinţa în care s-a născut, fidelitatea faţă de partidul pe care îl conducea, dar şi caracterul său, care nu se potrivea cu rolul duplicitar pe care l-ar fi avut ca membru al Masoneriei. Dezvăluirea a fost făcută de unul dintre cei doi strănepoţi încă în viaţă ai lui Iuliu Maniu, preotul clujean Matei Boilă, într-un interviu acordat echipei campaniei ”Salvaţi istoria naţională, salvaţi Casa lui Iuliu Maniu!”.

Acum în vârstă de aproape 89 de ani, Matei Boilă este fiul Clarei Popa, fiica Elenei Maniu, sora omului politic. Preot greco-catolic, părintele a simţit din plin ”binefacerile” comunismului, făcând 10 ani de închisoare politică în perioada 1955 – 1965. Greutăţile îndurate şi anii vieţii nu i-au afectat luciditatea, aşa că venerabil preot şi-a depănat, cu lux de amănunte, amintirile sale despre ”unchiuţul”, cum îi spune lui Iuliu Maniu, cu care a avut privilegiul în copilărie şi în tinereţe să petreacă destul de mult timp.

„Dumneavoastră sunteţi considerat conducătorul românilor şi noi am dori să facem din dumneavoastră un om politic puternic, având toate instrumentele necesare pentru a fi dominant. V-am ales ca pe cel care va fi, într-adevăr, cel mai mare şi mai puternic dintre oamenii aceştia. O singură condiţie: să vă înscrieţi la noi, în masonerie”

reprezentantul masonilor

În interviul acordat echipei de campanie, Matei Boilă a decis să vorbească despre o întâmplare petrecută în 1918 şi care i-a fost relatată chiar de Iuliu Maniu, în prezenţa şi a altor martori. ”Ceea ce vă spun eu acuma este ceea ce mi-a spus mie Maniu personal. Mai erau încă câţiva tineri prezenţi acolo. (…). Zice Maniu că, în ʼ18, la un moment dat, s-au prezentat la el doi oameni, doi domni. Foarte elegant, au zis: „Domnule Maniu, am venit să stăm de vorbă pe o problemă foarte importantă”. „Vă rog!” (n.r. – I. Maniu). Zice unul dintre ei: „Dumneavoastră sunteţi considerat conducătorul românilor şi noi am dori să facem din dumneavoastră un om politic puternic, având toate instrumentele necesare pentru a fi dominant. V-am ales ca pe cel care va fi, într-adevăr, cel mai mare şi mai puternic dintre oamenii aceştia. O singură condiţie: să vă înscrieţi la noi, în masonerie”, povesteşte Boilă.

”Eu dacă mă înscriu la masonerie înseamnă că în momentul în care primesc un ordin de la masonerie eu trebuie să urmez ordinul acesta, ori pentru mine, singurul ordin pe care trebuie să-l urmez conform conştiinţei mele este al convingerilor mele, al partidului meu. Nu pot să fac asta, aş face un mare rău pentru mine însumi şi pentru toată lumea din faţă! Nu pot să fiu duplicitar!”

Iuliu Maniu fostul lider ţărănist

Părintele continuă spunând că, din privirea lui Maniu, cei doi reprezentanţi ai Masoneriei şi-au dat seama că nu l-au convins, aşa că au adăugat: „Domnu’ Maniu, să ştiţi că dumneavoastră faceţi o greşeală considerând masoneria ca un lucru rău, dimpotrivă, noi vrem fraternizarea tuturor, egalitate, lipsă de discriminare, o societate universală, înfloritoare. Asta suntem noi şi asta vrem să facem noi”.

Maniu le-a răspuns: „Ascultaţi-mă, eu sunt foarte fericit că aud că dumneavoastră vreţi să faceţi binele societăţii, Dumnezeu să vă ajute să faceţi! Şi n-am nimic împotrivă, să vă ajute să faceţi, dar eu ştiu că masoneria nu este numai o organizaţie pentru călărie sau lucrare de brici, ci este o asociaţie cu miliarde şi miliarde de dolari la bază, care urmăreşte conducerea politică şi care impune oamenilor lor o anumită politică. Şi mai mult decât atât, este o organizaţie care are un crez religios, transcendent, pe care îl impune tuturor, ori eu, vă cred că vreţi să faceţi bine, Dumnezeu să vă ajute să faceţi bine, dar eu, ca om politic, sunt membru al Partidului Naţional Român şi eu nu pot să am două subordonări. Eu, dacă mă înscriu la masonerie, înseamnă că, în momentul în care primesc un ordin de la masonerie, eu trebuie să urmez ordinul acesta, ori pentru mine, singurul ordin pe care trebuie să-l urmez conform conştiinţei mele este al convingerilor mele, al partidului meu. Nu pot să fac asta, aş face un mare rău pentru mine însumi şi pentru toată lumea din faţă! Nu pot să fiu duplicitar! Eu sunt din partidul meu şi acesta este partidul meu! În al doilea rând, dumneavoastră ziceţi că n-aveţi nimic cu credinţa, şi se poate că nu aveţi nimic, dar indiscutabil eu ştiu asta, şi toată lumea ştie că cei care sunt înscrişi în masonerie au obligaţia de a fi subordonaţi concepţiei respective. Eu, în ceea ce priveşte credinţa mea, eu sunt fiu al Bisericii Greco-Catolice şi nu pot să fiu înscris în acelaşi timp în francmasonerie. Dacă, la un moment dat, credinţa aceea care ar putea fi foarte bună, n-am nimic de obiectat, nu vă imput cine ştie ce, dar dacă intră în contradicţie cu propria mea credinţă, ce mă fac? Eu nu pot, eu trebuie să fiu sincer, şi de aceea refuz să fac parte din masonerie!”.

Părintele Boilă spun că, în acel moment, cei doi s-au ridicat şi au spus: „Domnuʼ Maniu, faceţi un lucru greşit! Dumneavoastră aveaţi acum posibilitatea să conduceţi partea aceasta din lume. Veţi fi ultimul om şi, de acum înainte, nu veţi mai avea nici un fel de posibilitate de a conduce ţara”.

Potivit strănepotului liderului politic, ca urmare a acelui refuz, ”60 de ani Maniu a fost terorizat de această interdicţie a lor. A fost urmărit, a fost lovit. Nu vă pot spune cum şi cât de mult! Şi nu numai atât. Şi după moarte. Nici averea lui de acolo nu poate urma, aşa cum era normal şi firesc, voinţa lui exprimată prin testament şi să fie patrimoniu, avere de ţară. Nu se poate din cauza asta! Şi este lovit! Asta v-am spus ca să ştiţi că asta este realitatea”, spune el.

”Puteau foarte bine, însă n-au vrut! Pentru că n-au vrut ca Maniu să aibă memoria aceasta pe care o merită”

Matei Boilă

Referitor la situaţia juridică în care este casa memorială de la Bădăcin şi starea de cruntă degradare în care a ajuns, părintele Boilă punctează că este ”o ruşine”.

”Cum adică? Dar acesta este patrimoniu naţional şi trebuia să fie de 100 de ori finanţat de către stat. Toate casele ăstea, nici nu mai vorbesc de ăstea regale, au fost cu milioane şi milioane de euro clădite şi ajutate şi a lui Brătianu şi a tuturor. La Maniu nu se poate…”, remarcă el.

”N-au vrut ca Maniu să aibă memoria asta pe care o merită”

Referitor la încercarea de a duce la îndeplinire testamentul lui Iuliu Maniu, care şi-a lăsat întreaga avere Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Matei Boilă spune că, împreună cu Corneliu Coposu, a încercat să facă ceva în acest sens, fără, însă, nici o izbândă.

”După 1989, când şi noi şi Corneliu Coposu, totuşi, am avut o oarecare influenţă, am încercat din toate puterile să repun în drept averea aceea, pe care Maniu a lăsat-o Episcopiei, ca să facem memorial din tot locul acela şi să facem ceea ce Maniu a vrut să facă din locul acela. Nu s-a putut nicidecum! Cu toate influenţele pe care le-am avut, gândiţi-vă că eu am fost senator, Coposu era preşedintele partidului care a fost de fapt la putere, nicicum nu s-a putut! N-au vrut, n-au vrut! Şi până în ziua de astăzi nu au dat terenul acela înapoi, pentru că era un pretext că este un loc pentru copiii cu handicap. Puteau foarte bine să aleagă orice alt loc, orice alt loc. Chiar noi atunci le-am oferit câteva spaţii. Puteau foarte bine, însă n-au vrut! Pentru că n-au vrut ca Maniu să aibă memoria aceasta pe care o merită”, spune el. Reamintim că, pentru a face rost de banii necesari, a fost demarată o campanie publică de strângere de fonduri, iniţiată de Cristian Borz, preotul parohiei greco-catolice din Bădăcin, în a cărei concesiune se află imobilul. Casa a fost construită de tatăl lui Iuliu Maniu şi a fost lăsată, de fostul premier al României, prin testament, Episcopiei Greco-Catolice a Oradiei. Proprietatea a fost naţionalizată şi din motive ce ţin de regimul juridic al terenului şi de tot soiul de chichiţe administrative, nu a ajuns nici până astăzi la Episcopie, aparţinând Consiliului Judeţean şi Primăriei Pericei. Casa a fost concesionată pe 50 de ani Parohiei Greco-Catolice Bădăcin care, însă, nu are resursele financiare pentru a efectua lucrările de reabilitare şi nici nu poate obţine finanţări nerambursabile din cauza regimului juridic nerezolvat al proprietăţii. Costul lucrărilor se ridică la aproximativ 350.000 de euro.

Sursa: Citeste mai mult: http://adev.ro/nlq7cm

Print Friendly