Istoria bisericii Sf.Treime din Dârste. Ţara Bârsei este presărată de biserici cu un trecut îndelungat, mărturie a jertfelniciei şi credinţei de care au dat dovadă vechii locuitori din această parte a Transilvaniei.

Un astfel de monument arhitectural şi de patrimoniu naţional este şi Biserica “Sfânta Treime” din cartierul braşovean Dârste, o adevărată punte spre trecutul zbuciumat al românilor ardeleni.

In urma decretului de concivitate emis de Iosif al II-lea în anul 1781, în toata tara Bârsei se ridica biserici de piatra într-un impresionant numar.

Au trecut doar doi ani de la emiterea decretului si locuitorii din Dârste ridica lacasul de cult între anii 1783-1797, în urma memoriilor înaintate “luminatului împarat”, care între 8-9 iulie 1773 vizitase aceste meleaguri. Amanunte privind începuturile construirii bisericii ne sunt redate în “Cronica bisericii” redactata de preotul Toma Bârsan III (1823 – 18 mai 1906). El confirma într-adevar ca la putin timp dupa ce dârstarii primesc rezolutia împarateasca crestinul Gheorghe Irimie din Baciu (cel dintâi ctitor) cumpara terenul (10.000 m2) de la dârstarul Ioan Muntenu, pe care este amplasata biserica. Negustorii Ion Leca, Raut si Gheorghe Pop ofera apreciabile sume de bani. Gestul lor este urmat de Bârsanesti, Staiculesti, Voinesti, Costesti, Mesotesti si Moarcasesti si la 26 iunie l797, episcopul Gherasim Adamovici sfinteste frumosul lacas de cult cu hramul Sfânta Treime, ridicata în stil neobizantin, tipic bisericilor ortodoxe din tara Bârsei, cu pridvor închis, pronaos, naos si altar. Din registrul inventar al Bisericii, început în anul 1881, reiese ca biserica a fost construita în anul 1783 din caramida si beton armat, acoperita cu tigla, iar turnul cu “blehi” (tabla), având dimensiunile 27 m. lungine, 8 m.latime si în interior 60 strani.

În anul 1833 avea sa fie renovata prin contributia negustorilor Radu Leca, Gheorghe Pop, George Eremie si a altor parohieni. În anul 1784 pictorul Radu Dobra picteaza mai multe icoane pastrate si azi. Zugravul Ioan Barbuc în anul 1833 picteaza întreaga biserica. Abia între anii 1970 si 1972 pictorul bisericesc Dumitru Bâscu restaureaza actuala pictura a bisericii. Preotii Toma Bârsan I si Toma Bârsan II au donat câte un clopot. Ele au fost furate de ostasii nemti în timpul primului razboi mondial 1916-1918. TotusI, în prezent, în turnul bisericii se gasesc doua clopote mari daruite în 1894 de preotul Toma Bârsan III si în 1817 de Lazar Dumitru.

Primul preot este Ion Ilea (Ilie) adus din Ariusi,(lânga Bod), peste Olt, nascut în Brasovul Vechi, iar cantor este ales Bârsan Brânzariu, fiul brânzarului Bârsan venit de la Vadu, de langa Fagaras. Murind în 1799, preotul Ilie este înmormântat în preajma bisericii si din neamul sau se trag Popovicestii, o cunoscuta familie din Dârste.

Dupa moartea preotului Ilie, obstea alege ca preot pe fostul cantor al bisericii, Toma Bârsan I, fiul cantorului fagarasan Bârsan Brânzariul, nascut cam pe la anul 1758, venit la Dârste din comuna Vadu, din tinutul Fagarasului, hirotonit la 1799 la Arad, întrucât episcopia de la Sibiu era vacanta. Este binecuvântat cu 6 copii, trei feciori (Toma, viitorul preot, Iancu si Radu) si trei fete (Paraschiva, Maria si Ana).

In timpul pastoririi sale a avut cantor pe Nicolae Ilie, fiul fostului paroh, care semneaza acum în documente Popovici (,,fiul popei”). Deservind biserica 33 de ani, Toma Bârsan I, doteaza biserica, pe care o servise si 15 ani ca dascal, cu odoare si carti de cult, murind la 75 de ani în anul 1832.

Înainte de a muri, simtind greutatile batrânetii, solicita episcopului Vasile Moga sa-l sfinteasca pe fiul sau Toma Bârsan II diacon, întrucât acesta slujea ca dascal bisericesc, dupa ce învatase cantarile bisericesti la manastirea Sinaia timp de un an si a urmat “cursul preotiei” sase saptamâni la Sibiu. Dupa ce slujeste ca ,,paropans” si dupa un an ca ajutor al preotului Ioachim Coman (care ramasese orb) la Cernatu, unde este sfintit de episcopul Vasile Moga ca deacon în Biserica din Cernatu. Avea sa revina în parohia tatalui sau, odata cu moartea acestuia (1832), unde este hirotonit, slujind biserica din satul natal pana la moarte (1856). In primul an de pastorie, 1833, preotul Toma Bârsan II ridica turnul bisericii cu sprijinul financiar al negustorului Gheorghe Irimie din Baciu-Sacele. In aceeasi perioada se amenajaza si cimitirul, care împrejmuia biserica pâna la sosea, iar fiul negustorului Gheorghe Irimie, Dimitrie daruieste bisericii în 1890 casa si gradina sa pentru a fi folosita drept casa parohiala.

I-a urmat în parohie fiul sau, Toma Bârsan III, care de la sase ani învata carte cu unchiul sau Iancu Dascalu si de la 10 ani citea în biserica Apostolul. Dupa sase saptamani urmate la Sibiu pentru ,,cursul dascaliei”, a fost mai întâi dascal la Dârste pâna în 1846, si împreuna cu Iancu Bârsan, fratele lui Toma Bârsan II participa la Revolutia din 1848

In 13/25 iunie 1890 Dimitrie Irimie (fiul fostului ctitor Gheorghe Irimie) doneaza bisericii casa si gradina din Dârste în prezenta preotilor Toma Bârsan III si Ioan Brosu, pentru a fi folosita drept casa parochiala, având si azi aceeasi destinatie.

Din anul 1906 pâna în anul 1938 parohia a fost condusa de preotul Ioan Brosu, venit de la Ticusul Nou (Fagars) mai întâi ca dascal apoi paroh. Înca de pe vremea în care era învatator începe sa scrie monografia Dârstelor, pe care o continua ca paroh.

În timpul pastoririi sale biserica s-a parchetat cu lemn de stejar (în anul 1921) în baza daniei lui Gheorghe Barbulescu, iar în 1926 s-au confectionat toate stranile din biserica si s-a construit podisorul de deasupra pronaosului din lemn de stejar. Sfesnicile din fata altarului au fost donate de fratii lui Gheorghe Barbulescu, Alexe si Stefan, care în 1930 au raschetat întregul parchet al Bisericii.

În anul 1929 profesorul brasovean Kalbor realizeaza pictura exterioara de pe turnul bisericii, asezând pe fatada turnului frumoasa fresca cu hramul Biseicii, Sfânta Treime, iar pe partile laterale fresce prezentând pe Sfântul Gheorghe si Sfântul Dumitru.

Pictura interioara si exterioara este datorata zugravului român Ioan Barbuc din Turches, fiind realizata în anul 1833.

Din anul 1938 pâna la 1952, parohia este pastorita de preotul dârstar Nicolae Bârsan, sub îndrumarea caruia, în anul 1943 a luat fiinta Societatea de cultura “Sf. Gheorghe”, formata din elevi si studenti, având ca obiectiv promovarea culturii. In timpul sau se restaureaza pictura biserici de catre pictorita Câmpeanu, conditii în care se refac usile de la intrare în biserica, iar la intrare în cimitir se realizeaza actualele grilaje.

In anul 1952, prin plecarea în Schei a parintelui Nicolae Bârsan, parohia este condusa de preotul pensionar (fost protopop) Nicolae Stinghe din Brasov pâna în anul 1955. Memorabila ramâne vizita mitropolitului Nicolae Balan de la Sibiu, care a avut loc în ziua de 8 iunie 1954. Între anii 1955-1985 parohia este condusa de parintele Bucin T. Olimpiu venit de la Cluj. În timpul pastoriei sale se introduce gazul metan în biserica, se realizeaza mozaicul pavimental si s-au înlocuit vechile strane bisericesti în anul 1972. Între anii 1970-1972 s-a restaurat pictura interioara a bisericii de catre pictorul Dumitru Bâscu din Departamentul Cultelor, Bucuresti, între ctitori donatori figurând în cartea de aur a bisericii Dumitru si Aurelia Voina.

La 28 august 1983, prilejuit de aniversarea celor 200 de ani de la construirea bisericii, prin stradania preotului Olimpiu Bucin si a enoriasilor, aceasta a fost resfintita, cu participarea Prea Sfintiei Sale Lucian Fagarasanu, episcopul vicar de la Sibiu, un numeros sobor de preoti.

Pensionându-se preotul Olimpiu Bucin, începand cu data de 30 iunie 1985, este numit ca paroh parintele Iosif Bogdan, venit de la parohia din Halchiu, care slujeste si astazi, alaturi de fiul sau preotul Vasile Bogdan.

Prin grija preotului Iosif Bogdan în decembrie 1994 s-a refacut altarul si horele bisericii, iar dupa un an s-au restaurat picturile din interiorul bisericii cu concursul pictorilor bucuresteni Ioana si Marcel Munteanu, iar în 1996 s-a restaurat pictura exterioara cu concursul pictorului bucurestean Dumitru Paul. El a fost sprijinit, începând cu anul 1987 de bunul si vredinciul preot pensionar Dimitrie Mamina, fost profesor la Institutul Teologic din Sibiu (decedat în 9 ianuarie 2004, fiind înmormântat în cimitirul din Triaj).

Din initiativa preotului Iosif Bogdan, între anii 1999 si 2004 se ridica o noua capela cu concursul arhitectului Gheorghe Popa, destinata depunerii mortilor si slujbelor de priveghi si înmormântare, iar partea de sus pentru biblioteca si arhiva bisericii.

Print Friendly