Ioan G. Meșotă (n. 6 iulie [S.V. 24 iunie] 1837, Brașov[2] – d. 31 Ianuarie [S.V. 19 Ianuarie] 1878[3]), a fost un profesor român, „unul dintre cei mai distinși profesori din Brașov”, cum îl caracteriza Corneliu Diaconovich în a sa Enciclopedie Română. [4]
Astăzi un colegiu național din Brașov, urmaș al școlii reale al cărei director a fost Ioan Meșotă, îi poartă numele.
Viața și activitatea
Născut la Dârste, în vremea aceea o mică așezare situată la 8 km de Brașov (astăzi cartier al orașului), Ioan Meșotă a fost un produs al gimnaziului inferior românesc și al celui superior german din Brașov, urmându-și apoi studiile la universitățile din Viena și din Bonn, unde și-a luat doctoratul în filozofie la 24 de ani. Din anul 1861 a activat ca profesor la gimnaziul superior românesc brașovean, nou înființat.[5]
În toamna anului 1869, alături de gimnaziu s-au deschis două noi școli afiliate de trei ani: una reala („Realschule”) și una comercială,[6] iar dr. Ioan Meșotă care devenise din vara anului 1869 director adjunct, a preluat conducerea celor trei școli, reunite sub denumirea de „Școalele Centrale Române”, în calitate de director, funcție pe care a îndeplinit-o cu strălucire până la moartea sa prematură în anul 1878.[3]
Lui i se datorează așezarea definitivă a învățământului românesc brașovean, inclusiv a celui real, pe calea modernității. A fost autor de manuale de istorie și de geografie, care au fost utilizate, o perioada apreciabilă, și în Vechiul Regat. A fost cel mai important animator al culturii românești brașovene din deceniile șapte și opt ale secolului al XIX-lea. Cu multă admirație, Mitropolitul Andrei Șaguna l-a denumit „mărgăritarul cel scump, vrednic să fie pus în coroana corpului profesoral”, iar Titu Maiorescu i-a lăudat „inteligența solidă și conștiința de lucru”, atunci când a propus candidatura sa ca membru corespondent al Academiei Române (ceea ce s-a și realizat la 13 septembrie 1877).
Activitate profesoarala Saguna
Ioan Meşotă (1837-1878), născut în spaţiul braşovean, a studiat gimnaziul la Braşov şi Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţilor din Viena şi Bonn. Profesor devotat “chemării sale sfinte”, director al Şcolilor Centrale Române din Braşov (1870-1878), istoric pasionat de dezvoltarea unitară a poporului român în vatra vechii Dacii, afirmând că “limba română este titlul de nobleţe al românilor” (1868), doctor în filosofie, membru corespondent al Academiei Române, ilustru om de cultură, braşoveanul Ioan Meşotă este fondatorul, în 1869 al primei şcoli reale româneşti pe teritoriul Transilvaniei. În semn de omagiu, numele său este purtat, între anii 1919-1948, de primul liceu real cu limba de predare română din Transilvania (la Braşov), iar prin decret de stat, din 1971 s-a atribuit liceului ce-i poarta în prezent numele.
Din anul 1861 Ioan Meşotă a predat limbi clasice la gimnaziul român din Braşov (actualul “Colegiu Naţional Andrei Şaguna”), unde a fost profesor şi director, întocmind lucrări didactice şi istorice.
Pentru a cunoaşte mai bine caracterul său credem că ar fi necesar să menţionăm câteva pasaje din cuvântarea ţinută de domnul profesor Ioan Popa în amintirea fostului său coleg şi amic:
“Ca profesor, Meşotă era exemplar în privinţa împlinirii cu conştiinţă a datoriilor sale, devotat cu totul chemării sale. Traducerile din Horaţiu, Homer, Tacit, Sofocle şi Platon, rămase de la el ca manuscrise, sunt o dovadă în privinţa acurateţei cu care îşi împlinea chemarea. Meşotă era la curent cu tot ceea ce se petrecea în specialitatea sa şi nu-i scăpa din vedere nici o scriere mai însemnată din acest domeniu. El se ducea la şcoală cu inima veselă pentru împlinirea sfintei sale chemări, pe care adesea o numea «cea mai frumoasă chemare». […] Era minunat modul cum proceda Meşotă cu elevii care nu se purtau după gustul lui. Pe aceştia îi îndrepta nu prin vorbe grele la adresa lor, ci prin proverbe, care aveau mai mare efect.”
Ca director, Meşotă făcea totul sistematic, calitate ce i-a înlesnit multe din afacerile oficiale. Era omul care ştia să reprezinte corpul profesoral în străinătate şi cuvintele ce le adresa cu diferite ocazii erau clare, adânc gândite şi pline de sâmbure. Faţă de colegii săi era conciliant, vrând să-i câştige, pe toţi, în folosul şcolii.
Personalitate marcantă, model de admirat şi de urmat, Ioan Meşotă face parte din galeria profesorilor reprezentativi pentru istoria şcolilor din Braşov.
Infiintarea liceului Mesota
Care este istoricul Colegiului? A fost înfiinţat în anul 1869 ca Şcoala Reală Inferioară în cadrul Şcoalelor Centrale Române greco-ortodoxe din Braşov, având menirea de a pregăti, împreună cu Şcoala Comercială, tineri români pentru activităţile economice şi practice. După Marea Unire, în 1919, Şcoala Reală Română s-a unit cu Şcoala Reală Maghiară (înfiinţată în anul 1881) şi au format Liceul Real de Stat cu opt clase, numit „Dr. Ioan Meșotăˮ . În perioada 1919 – 1948 liceul a funcţionat în clădirea fostei Şcoli Reale Maghiare (actualul corp „Tˮ al Universităţii „Transilvaniaˮ), timp în care a dobândit faima de şcoală de elită, a cărei absolvire constituia un pas sigur spre învăţământul superior. Caracteristica liceului era atitudinea pozitivă şi solidaritatea în bine, formând ceea ce s-a numit „spirit meşotistˮ, care s-a preluat si în etapele următoare [2]. În anul şcolar 1947 – 1948 liceul a fost încadrat ca liceu de tip F, numindu-se „Liceul teoretic de băieţi Dr. Ioan Meșotăˮ cu cinci clase de liceu şi nouă de gimnaziu, desfiinţat prin Legea învăţământului din 3 august 1948 şi transformat în Şcoala medie nr. 3, care funcţiona în anii ’50 la parterul actualei Şcoli Generale nr. 13. În 1962 s-a obţinut aprobarea pentru construcţia imobilului de pe strada Bihorului nr. 3 (actualul corp A) iar liceul a revenit la numele „Dr. Ioan Meșotăˮ. În anii ’80 a fost numit Liceul industrial nr. 8 Braşov. După decembrie 1989 s-a revenit la tradiţia numelui „Dr. Ioan Meșotăˮ, iar ulterior, în 1999 a devenit Colegiu Naţional. În 2017 s-a adăugat un corp nou de clădire (corpul C). De-a lungul timpului, în acest colegiu s-au format numeroase personalităţi ale vieţii ştiinţifice, culturale, economice sau politice.
Legaturi de familie cu Andrei Bârseanu
Andrei Bârseanu se naște la 17 octombrie 1858, în familia preotului Toma Bârsan III din Dârstele Brașovului. Urmează cursurile gimnaziale la școala elementară din Brașov și cursurile liceale la Școala centrală greco-ortodoxă, astăzi, Colegiul Național „Andrei Șaguna”. În toată această perioadă (1870-1878), Andrei Bârseanu locuiește în casa dr. Ioan Meșotă, unchiul său după mamă și personalitate deosebită a culturii brașovene.
Opera
„Manual pentru istoria universală pentru școalele medii”, prelucrat după W. Pütz (vol. I, tipărit la Iași, 1867; vol. II, Iași, 1869; vol. III, București, 1880)
Diferite tratate istorice, pedagogice și filozofice, publicate în Programele gimnaziului român din Brașov:
Idei inițiative despre epigrafia română, 1862
Dacii și resboaiele lui Traian în Dacia, 1863
Expunerea câtorva fenomene sufleteșci cu privire la expresiunile psichologice în limba românească, 1866
Școalele reale în paralelă cu gimnasiul, 1873
Diferite articole publicate prin foi și câteva convorbiri ocazionale:
Femeia și emanciparea ei, în Albina Carpaților , 1877
Discurs ținut cu ocasiunea inaugurării limbei franceze la școalele românești din Brașov, în Convorbiri Literare
Comentarii recente