Biserica strămoşească a contribuit major la supravieţuirea, perpetuarea şi dezvoltarea poporului român. Importanţa Bisericii Ortodoxe Române pentru supravieţuirea, perpetuarea şi dezvoltarea Neamului Românesc sunt de necontestat. Pentru cei care nu cunosc această contribuţie a Bisericii Ortodoxe Române îmi doresc ca acest text, mai exact motivele concrete înşirate cu liniuţă mai jos, să reprezinte o sabie pe care oricine să o poată folosi în apărarea Bisericii strămoşeşti de cei care o atacă în prezent.

Biserica Sfantu Nicolae din Scheii Brasovului

Atunci când se aduce vorba de Biserica Ortodoxă Română, presa din România deţinută de străini împreună cu întreaga propagandă anti-românească de pe internet încearcă să ne manipuleze să credem că aveam de-a face cu o instituţie putred de coruptă, formată din oameni cu un caracter urât, din „preoţi şpăgari plini de bani”, „prelaţi cu limuzine de lux”, “preoţi alcoolici”, „credincioşi spălaţi pe creier”, „dobitoci care se îmbulzesc şi se calcă în picioare pentru apă sfinţită” sau „pupători de moaşte”. Dacă Biserica Ortodoxă Română NU ar avea o importanţă foarte mare în cadrul Neamului Românesc, DE CE ÎNCEARCĂ ATÂT DE MULT MAFIA STRĂINILOR CARE CONDUC ASTĂZI ROMÂNIA să o distrugă şi să o rupă de poporul român prin procedee perfide precum calomnie, pătarea imaginii, batjocorire, luarea în derâdere, falsă învinovăţire, generalizarea excepţiei negative etc? De ce este Biserica atât de demonizată de Mass Media deţinută de străinii care conduc din umbră România dacă ea n-ar fi un obstacol în calea Noii Ordini Mondiale?

La TV şi în presă în general, atunci când se vorbeşte de Biserică, se vorbeşte STRICT despre părţile rele care au legătură cu biserica/credinţa în PREZENT, care deşi sunt excepţii, ele sunt prezentate ca fiind definitorii pentru situaţia generală. Se vorbeşte STRICT despre lucruri din PREZENT legate de Biserică, deşi Biserica are o istorie de 2000 de ani. Relaţia dintre poporul nostru şi Biserică nu trebuie analizată strict din punct de vedere al ACTUALITĂŢII din prezent, ci din prisma a CE A FOST (şi încă este, că altfel n-ar vrea să o distrugă) Biserica Ortodoxă pentru Neamul Românesc.

Detalii în continuare:

Atunci când vorbim de Biserică, vorbim de o istorie de 2000 de ani a credinţei strămoşeşti în poporul nostru, vorbim de o importanţă colosală atribuită bisericii de foarte mulţi dintre marii conducători ai românilor din istorie (voievozi, domnitori etc); vorbim de o cultură extraordinară dezvoltată în jurul bisericii, de principii morale corecte şi valoroase promovate de Biserică pentru menţinerea unei societăţi umane normale la cap; vorbim de milioane de români care au murit pentru Biserică şi pământul strămoşesc; vorbim de Sfinţi şi vieţile Sfinţilor – exemple de moralitate pentru noi cei de azi, vorbim de martiri – zeci, sute, mii, mulţi pe care nu-i ştim, care au ales de bună voie să moară decât să renunţe la credinţa strămoşească, sau să moară în lupta pentru apărarea ei; vorbim de mii/zeci de mii de pustnici care s-au rugat şi se roagă pentru binele poporului nostru, vorbim de un impact pozitiv foarte mare al Bisericii strămoşeşti asupra bunăstării şi perpetuării Neamului Românesc de-a lungul istoriei.

M-am întrebat la un moment dat ce-i poate face pe unii creştini români ortodocşi să renunţe la credinţa strămoşească pentru a se face catolici / protestanţi / baptişti etc? Ce are atât de rău credinţa noastră încât să vrei să te muţi la altă confesiune? Ce are atât de bun acea confesiune comparat cu a noastră? Consider că alegerea lor pleacă de la o lipsă de cunoaştere a importanţei Credinţei strămoşeşti pentru poporul nostru de-a lungul istoriei, corelat cu efectele propagandei anti-româneşti asupra imaginii Bisericii de azi şi de la nişte motive puerile legate de bani/familie/conjuncturi de moment etc. Altfel n-ar avea sens să renunţi la Credinţa ortodoxă.

Să te rupi de Biserica Ortodoxă Română de astăzi, doar pentru că anumiţi (puţini raportat la total) preoţi fac nu ştiu ce lucru ne-ortodox (iar presa şi propaganda anti-românească îi promovează la greu peste tot), sau pentru că o anumită parte a conducerii pare compromisă sau etc, ar însemna SĂ IGNORI TOTAL CONTRIBUţIA BISERICII LA BINELE POPORULUI ROMÂN DE-A LUNGUL ISTORIEI MILENARE, să ignori toţi românii şi martirii care au luptat şi-au dat viaţa pentru ACEASTĂ CREDINŢĂ, să ignori sfinţii ortodocşi, care ne sunt EXEMPLE DE MORALITATE care ne ajută să înţelegem ce înseamnă un comportament ideal în societate etc.

Să te dezici de Biserică înseamnă să te dezici de toată activitatea benefică desfăşurată de ea şi membrii ei până acum pentru poporul nostru (pe care am prezentat-o mai jos).

Suspiciunea că la vârful conducerii BOR de azi s-ar afla şi nişte masoni/oameni de rea credinţă este suficientă pentru a ne rupe şi ne dezice de credinţa/biserica pentru care strămoşii noştri şi-au dat viaţa?

Statul român de azi este CU CERTITUDINE condus de străini prin oameni înfiltraţi (străini cu nume româneşti şi vorbitori de română), infractori români, masoni etc. Asta înseamnă că trebuie să ne rupem de România total? Sau trebuie să vedem cum o putem ajuta să redevină INDEPENDENTĂ pentru a lucra în interesul poporului român?

Căsătoria între bărbat şi femeie consfinţeşte o uniune „la bine şi la rău”. La fel şi etnia faţă de neam. La fel şi credinţa faţă de instituţia Bisericii.

Pentru ca un număr cât mai mare de oameni să CONŞTIENTIZEZE importanţa Bisericii în viaţa neamului nostru şi să fie mai cumpătaţi atunci când vorbesc de Biserică şi să cadă mai rar în capcana străinilor de a-şi ataca propria Biserică strămoşească, iată mai jos un rezumat al contribuţiei Bisericii la binele neamului românesc, cu liniuţă:

Pasaje – articole despre Importanţa Bisericii pentru Neam

Rezumat concentrat – motive concrete – De ce a fost şi este importantă Biserica?

De-a lungul istoriei milenare, în cadrul poporului român, Biserica Ortodoxă Română:
– a fost strâns legată de viaţa, supravieţuirea, perpetuarea şi dezvoltarea neamului românesc;

„Întâia noastră idee conducătoare a fost ideea creştină. (…) Ideea conducătoare a fost: totul pentru Hristos! (…) Temeiul era ortodoxia” – Nicolae Iorga

„Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna una cu neamul românesc, identificându-se cu toate aspiraţiile acestui neam, a sprijinit şi binecuvântat, prin cuvânt şi faptă, luptele, jertfele, strădaniile poporului nostru pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi unitate statală, mulţi dintre ierarhii, preoţii şi călugării ei jertfindu-se pentru credinţă, neam şi ţară. Străluciţii noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Constantin Brâncoveanu şi toţi ceilalţi, s-au identificat până la sacrificiul suprem cu credinţa ortodoxă strămoşească, luptând, biruind şi murind pentru ea.”

„De două milenii creştinismul şi românismul merg împreună; de două milenii sufletul românesc viază din Dumnezeu şi din mormânt, căci sufletul neamului românesc nu-şi găseşte viaţa decât în Biserica străbună şi pe glia strămoşească.”

– a reunit sub aripa sa români de bună credinţă – preoţi, monahi, înalţi prelaţi etc care şi-au lăsat amprenta asupra dezvoltării şi perpetuării neamului românesc;

„… viaţă organizată, în cursul căreia Mitropoliţii, Episcopii, Egumenii şi de atâte ori şi smeriţii călugări ori umilii preoţi de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toată învăţătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară, cu o literatură sfântă, cu o artă în legătură cu gustul şi nevoile lui, au sprijinit statul fără să se lase a fi înghiţiţi de dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pământului fără a-şi desface ochii de la cer şi au ridicat mai sus toate ramurile gospodăriei româneşti – dând istoriei noastre cărturari, caligrafi, sculptori în lemn, argintari, oameni de stat, ostaşi, mucenici şi sfinţi“. – Nicolae Iorga

– a dezvoltat cultura românească – „un instrument pentru obţinerea mântuirii neamului ca şi entitate biologico-spirituală”

„Biserica s-a aflat întotdeauna în centrul vieţii acestui popor şi ca atare întreaga cultură românească s-a dezvoltat în jurul acesteia”;

„În opera lui Iorga nu vom găsi Biserica şi valorile credinţei decât în strânsă legătură cu ideea de neam şi cu valorile culturale ale acestuia.”

„Religia noastră este o religie de preoţi simpli, este o religie de săteni, formată în împrejurările acelea smerite ale trecutului nostru. Ea s-a născut, ca şi civilizaţia noastră, ca şi forma politică, s-a născut din acea viaţă adâncă a bietelor mulţimi româneşti.” – Nicolae Iorga

„Identitatea noastră creştină românească are rădăcini milenare, iar cultura a crescut şi s-a dezvoltat pe această temelie nerisipită de ape şi neclintită de vânturile istoriei.”

„Biserica din mănăstire şi parohie, şcoala, cancelaria domnească, tiparniţa, atelierul de pictură, sculptură, cuptorul pentru prelucrarea metalelor şi a lutului, au fost şi rămân mijloacele de cultivare a persoanei umane şi de culturalizare a unui popor. De aceea Voievozii români au organizat, înfiinţat şi susţinut asemenea „altare” de cultură, fiind conştienţi de importanţa, necesitatea şi continuitatea neamului în istorie, responsabil de darul libertăţii şi harul creator.”

– a făcut pionierat în materie de educaţie – primele Şcoli româneşti au fost organizate în Biserică;

– primele tipografii, primele traduceri, primele şcoli, primele instituţii de învăţământ superior, primele locaşuri de asistenţă socială ale Neamului Românesc au avut bazele/au fost dezvoltate în cadrul Bisericii

„Primii învăţători au fost chiar preoţii. Iată de ce şi astăzi se păstrează denumirea de dascăl cu sens dublu: cântăreţ bisericesc şi învăţător”;

– a contribuit la formarea limbii literare româneşti; scrierea în limba română dezvoltată în Biserică a dezvoltat relaţiile economice cu alte popoare;

– a pus baza poeziei culte române;

– a contribuit la păstrarea identităţii naţionale şi spirituale, la consolidarea conştiinţei de unitate naţională românească;

„Slujitorii Bisericii noastre au fost implicaţi în mişcările naţionale şi populare prin care se manifesta dorinţa de dreptate şi de libertate a poporului, voinţa de unitate între toate provinciile şi de neatârnare faţa de marile puteri statale străine care îl frustrau de drepturile sale legitime şi îi încălcau samavolnic hotarele”);

„În Mânăstirea Antim din Bucureşti, unde s-au plămădit cele mai multe dintre marile idei ale revoluţiei de la 1821”;

„Sute de călugări şi călugăriţe de pe întreg cuprinsul ţării, din propriu îndemn, s-au încadrat în “corpul sanitar” al armatei.

„Biserica Ortodoxă Română, prin clerul său, a “sporit în sufletul ostaşilor români curajul şi bărbăţia, întărind încrederea în biruinţa deplina şi în dreptatea cauzei pentru care luptau”.

„Slujitorii Bisericii străbune şi-au adus cu însufleţire obolul lor de jertfa în lupta de emancipare politică a poporului roman.”

„Biserica Ortodoxă Română s-a integrat de la bun început în viaţa socială şi naţională a poporului, sprijinind năzuinţele lui de unitate, de libertate şi de independenţa naţională.”

„Nu sunt foarte multe popoare în a căror evoluţie Biserica să fi jucat un rol atât de important cum a jucat în istoria românilor. Pentru ca încă de la apariţia organizării noastre de stat, a statelor feudale româneşti, Biserica a jucat un rol esenţial. (…) Biserica a jucat şi în Transilvania şi în Moldova şi Ţara Românească aceasta funcţie esenţială de a păstra conştiinţa identităţii poporului român, adică între identitatea naţională şi confesiunea ortodoxă a existat o asociere extraordinar de puternica. (…) Era o osmoza perfectă între ţărănime, ceea ce se numeşte talpa ţării, şi călugării ortodocşi.” – Florin Constantiniu

– a promovat şi a ajutat la păstrarea / dăinuirea în poporul român a valorilor morale strămoşeşti – cooperarea, buna înţelegere, bunătatea, iubirea faţă de aproapele, respect pentru Creaţie, onoare, demnitate, curaj etc;

– a luptat pentru a-i ţine pe români uniţi şi a contribuit la unirea românilor atunci când erau ameninţaţi cu izolarea/separarea din diferite motive ale vremii;

„Clerul era angajat cu toate forţele în marea luptă pentru unirea tuturor românilor de pe cuprinsul vechii Dacii”;

– a păstrat speranţa vie în inimile românilor atunci când vremurile erau tulburi şi a oferit alinare celor care sufereau;

– i-a îndemnat şi ajutat pe ţăranii asupriţi să lupte pentru un trai mai bun împotriva celor care îi subjugau

„Preoţimea a fost mereu alături de ţărănime în lupta acesteia pentru un trai mai bun”;

„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez” – Mitropolitul Andrei Şaguna;

„Şaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe şi vigoare, a pus plugul în brazdă şi a dezţelenit ceea ce ameninţa să devină pârloagă”)

„În fruntea ţăranilor răsculaţi la 1907 se aflau preoţii.”

„Rolul preoţilor reiese clar dintr-o “petiţiune” a nobilimii din Comitatul Albei, adresată, în timpul răscoalei, contelui Anton Jankovics, comisar imperial în Ardeal, în care se spune: “Deoarece preoţii români sunt aceia care aţâţă mai cu seama poporul la revoluţiune, din aceasta cauza să se publice ca în oricare sat va erupe o revoluţiune, acolo preoţii români, primarii şi juraţii cu trei inşi lângă dânşii, se vor pedepsi cu moarte, în conformitate cu legile patriei”;

„ … popa Vasile din Pintic, care adună pe săteni noaptea în biserică şi le citea o scrisoare a lui Horia, îndemnându-i să fie gata pentru începerea răscoalei, care va fi vestită prin tragerea clopotelor”;

– a reprezentat un loc în care şi în jurul căruia identitatea naţională, cultura românească, tradiţiile şi limba au DĂINUIT peste veacuri, în ciuda invaziilor străine;

– a oferit sfat bun şi drept conducătorilor români (marii voievozi aveau fiecare câte unul sau mai mulţi sfătuitori din cadrul Bisericii – sfetnici de taină ai domnitorilor);

– în plus faţă de datoria apărării teritoriului primit de la strămoşi, Biserica a oferit un liant extraordinar în unitatea românilor în lupta lor cu duşmanii ţării – apărarea Sfintei Credinţe / Sfintei Cruci;

„Semnul crucii este prezent în arta populară românească, românii ortodocşi au vrut sa vadă crucea la intersecţia drumurilor, să sfinţească cu el natura, ogorul, câmpul, propriul lor trup prin purtarea la gâtul lor a crucii primite la Botez, sculptată în lemn în tot ce îi înconjoară etc. Practic, toată istoria României din ultimii aproape 2.000 de ani se confundă cu apărarea Sfintei Cruci”

– a promovat studiul istoriei/adevărului istoric (Mitropolitul Dosoftei a tradus, pentru prima oară în româneşte lucrarea „Istoriile” lui Herodot);

– a oferit din rândurile membrilor ei oameni de un înalt caracter moral, care au făcut cinste poporului român

„Noi existăm datorită celor care au ieşit să apere drepturile acestui neam şi să apere cultura noastră naţională”;

– a promovat oameni de bună credinţă, Sfinţi şi martiri ca exemplu de comportament benefic societăţii umane;

Constantin Brancoveanu si fii sai

– a contribuit, prin activitatea membrilor ei de seamă, la protejarea teritoriului împotriva atacatorilor / prădătorilor;

– s-a implicat în afirmarea drepturilor nepieritoare pe care neamul românesc le are asupra pământului dăruit de Dumnezeu;

– la 1 ianuarie 1853 a întemeiat Telegraful Român, singurul ziar din România cu apariţie neîntreruptă până astăzi („în fruntea listei celor mai longevive organe de presă, cu apariţie neîntreruptă, din S-E Europei”);

– a reprezentat un sprijin pentru români în momentele viforoase ale existenţei lor;

– a înfrumuseţat aceasta ţară cu atâtea aşezăminte deosebite – biserici, schituri, mănăstiri;

– a dezvoltat o artă românească de mare valoare – arhitectură, sculptură, pictură, broderie, miniatură etc.

IATĂ DECI, O LISTĂ CU MOTIVE PENTRU CARE SĂ NU NE FERIM NICIODATĂ DE CREDINŢA NOASTRĂ ÎN DUMNEZEU, CI DIN CONTRĂ, SĂ FIM MÂNDRI (într-un sens bun) CĂ SUNTEM ROMÂNI CREŞTINI ORTODOCŞI.

În prezent, Biserica Ortodoxă Română este ATACATĂ de străini pentru a fi distrusă, la fel cum se întâmplă cu Neamul Românesc, care este atacat de aceiaşi străini prin intermediul Statului Român pe care în prezent îl controlează. Probabil că într-o anumită măsură Biserica este deja infiltrată de aceşti ne-oameni. Răspunsul Bisericii la acest atac NU poate fi unul pe faţă. De aceea, să nu atacăm şi noi Biserica dintr-un motiv sau altul, şi nici pentru că ni se pare că nu face prea multe pentru popor (poate face!). Cei care au pretenţia de la oamenii de bună credinţă din aparatul administrativ al Statului Român (încă mai avem destui) şi de la oamenii de bună credinţă din instituţia Bisericii să iasă şi să zică şi să facă lucruri PE FAŢĂ, NU AU ÎNŢELES CĂ în ziua de azi războiul şi reacţia la atac SUNT CU TOTUL DIFERITE faţă de ce citim în cărţile de istorie şi vedem în filmele manipulatoare. Avem şi preoţi care spun lucrurile (adevărul) pe faţă – Pr. Iusin Pârvu, Pr. Amfilohie Brânză, Pr. Calistrat Chifan etc. Avem însă în Biserică, cu siguranţă, şi oameni care reacţionează subtil. În loc să atacăm şi noi Biserica acum, când Biserica a dat de greu, fiind atacată în primul rând de străini, mai bine să o ajutăm să continue munca pe care o desfăşoară în folosul Neamului de mii de ani!

„Neamul nostru ştie că omul pentru a trăi bine pe acest pământ are nevoie de credinţa în Dumnezeu.”

„Românii au datoria de a onora jertfa strămoşilor, apărându-şi permanent cu demnitate atât credinţa cât şi neamul, spiritualitatea şi cultura – lucruri care cel puţin în privinţa neamului nostru se leagă perfect, fiind dependente unele de altele”.

„Să ţinem credinţa noastră pe care au ţinut-o toţi voievozii noştri şi toţi protopărinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi! Dacă vrei să fii fiu adevărat al lui Hristos şi al Ţării Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă, ortodoxă, pe care o ţinem de două mii de ani.”

„Globalizarea, uniformizarea culturală, sincretismul religios, migraţia, indiferenţa ş.a., acţionează împotriva identităţii creştine şi culturale. Să fie vorba oare numai despre scăpări omeneşti sporadice şi izolate sau despre o tendinţă sistematică de descreştinare, deznaţionalizare şi deculturalizare!?”

Alte comentarii relevante de Adrian Grigoriu:

Creştinismul Ortodox este parte integrantă a Istoriei şi existenţei Neamului Românesc. Pe lângă faptul că Creştinismul Ortodox este o religie a iubirii creaţiei Divine şi a Umanităţii, este depozitarul cel mai vechi al raporturilor de dragoste între oameni în sânul iubirii Divine, constituie cel mai important patrimoniu al Neamului Românesc, cel spiritual, aduce stabilitatea în existenţa individuală în cadrul relaţiei cu Divinitatea, Biserica susţine existenţa Neamului Românesc de peste 1,700 de ani şi este unul dintre factorii esenţiali ai continuităţii şi unităţii Neamului Românesc. Copiii trebuie să ştie totul despre acestea şi să îşi atingă cât de mici echilibrul şi structura valorică pozitivă şi solidă pe care doar credinţa din cadrul religiei Creştin Ortodoxe le poate oferi.

Biserica Ortodoxă Română are o experienţă de cel puţin 1,700 de ani, dacă nu mai mult de 2,000 de ani, de luptă pentru continuitatea Neamului Românesc. A fost şi continuă să fie apărătorul cel mai stabil al Neamului. Când Statul a fost preluat de străinii invadatori, a substituit o parte din funcţiile pe care Statul nu mai putea să le îndeplinească pentru Neam şi ne-a protejat. În mare măsură Neamul Românesc datorează BOR supravieţuirea peste atât de multe atacuri şi invazii în cei 2,000 de ani.

Duşmanul de moarte al neamului nostru ne atacă biserica continuu şi se străduie să o compromită în ochii poporului pentru ca la biserică găseşti multe, în primul rând înţelepciune, dar ei vor vor să ducem o viaţă neînţeleaptă, bezmetică şi în final degradantă uman şi existenţial, să ne irosim să ne epuizăm şi să scape de noi ca neam de pe teritoriul nostru strămoşesc, nu diferit de modul în care au acţionat asupra populaţiei băştinaşe, indiene cum li se zice, în SUA dar şi cu multe alte popoare.

La biserică găsim îndemnuri la chibzuinţă, echitate şi echilibru dar duşmanul vrea să ne luăm după mesajele ce le transmite prin emisiunile lui de televizor, ziarele lui, revistele lui, care ne îndeamnă la nechibzuinţă, la dezechilibru, la glorificarea inechităţii şi a excesului senzorial şi material cu consecinţa degradării propriei vieţi şi a vieţii neamului.

Biserica noastră este şi trebuie să rămână o instituţie foarte puternică, care a dovedit forţa de a supravieţui în lungime de timp şi ca anvergură cum nici alta nu a reuşit în Lume şi prin asta să contribuie fundamental la supravieţuirea Neamului Românesc.

Sursa: https://ceicunoi.wordpress.com/

Print Friendly