Lelea Marie cerne grîu
Jarul curat cade-n covată
Şi pleava găunoasă vintul nemilos
O ia-n virtej spre zarea blestemată

Cu poala suflecată-n briu
Şi cu năframa-ncinsă-n spate
Văduvă rămasă cu șapte băietani
Toţi păstori pe cîte șapte sate

Cînd coboară brumele din gros
Şi începe postul nostru mare
Vin păstorii la măicuţa lor
Cu cîte o oaie în spinare

Văduva măicuță-ncinge foc
Şi pogoară caşii de la grindă
Și aduce lapte covăsit
Peste mămăliga aburindă

Pruncii stau în jurul mesei strînşi
Uriașşi cu mîinile ușoare
Mămăliga cît un cap de bou
E zdrobită cu o sucitoare

Dezveliţi pe creștet vilvătăi
Păstorii fac un semn al răstignirii
Pe umere şi pieptul lor
Vestind crucificarea omenirii

Hristoase Doamne-ţi mulțumim
Pentru mălai şi pentru stînă
Pentru olei și pentru griu
Și pentru vinul apă din fântînă

Măicuţa văduvă lasă în foc
Să se prelingă-o lacrimă fierbinte
Își face cruce mare mulțămind
Preabunului și Sfîntului Părinte.

Satul se coace-n cuibul lui ceresc
Miroase-a smirnă şi a omenie
Miroase-a-nviere şi-a curat
Miroase-a om scăpat în veşnicie.

de Ioan Alexandru

Print Friendly