lie Birt este o stradă cu numele unui personaj ciudat, inteligent şi boem al epocii sale. Căpitan austriac, luptător împotriva turcilor, contrabandist, posesor de terenuri şi cârciumi, Ilie Birt era un fel de James Bond al epocii sale. El a sprijinit biserica din Şchei şi a ridicat troiţe fără aprobări imperiale
În Braşov există o stradă numită „Capitan Ilie Birt”. Întrebarea care planează asupra legendei pe care acesta în mod cert şi-a creat-o este aceea dacă acesta fost un erou, un haiduc sau un şmecher al epocii? Pentru că, deşi unii istorici îl consideră un erou, alţii spun că ar fi fost o combinaţie de haiduc şi patriot cu un om care şi-a văzut foarte clar propriile interese.
Preotul Vasile Oltean îl consideră un poliglot şi un patriot
Conform profesorului şi preotului Vasile Oltean acesta a fost ,,personalitate recunoscută în Şchei în veacul al XVIII-lea”, dar şi un negustor de vază, luptător neînfricat pentru cauza românilor braşoveni, unul din ctitorii şcolii de piatră din Şchei, etajată la 1760, şi iniţiatorul unor relaţii, mai ales economice, cu ţinuturile româneşti de peste munţi, a rămas în conştiinţa localnicilor mai ales prin cele două troiţe ridicate în Şcheii Braşovului. Totuşi, George Damian, istoric cu un master în istoria relaţiilor internaţionale la Universitatea Bucureşti, fost reporter la secţia română a postului de radio Deutsche Welle, Ilie Birt, spune pe site-ul Daily Cotcodac, „.. a fost un român din Braşov care a trăit pe la 1700. Încă din tinereţe, Ilie şi-a ales, ca orice român care se respectă, o carieră onorabilă de contrabandist de alcool. Fiind român demn, a luat decizia înţeleaptă să nu plătească nici un fel de taxe pentru cârciuma pe care o ţinea în Şcheii Braşovului. Vinul îl aducea de pe la vestitele podgorii din jurul Ploieştiului, unde se pare că deţinea o bucată destul de zdravănă de vie. Vinul lui Ilie, alambicul lui Ilie, casa lui Ilie – ce treabă aveau saşii să îi ceară lui impozite? În baza acestui raţionament, Ilie îi trata cu bătaie pe funcţionarii saşi care se obrăzniceau la uşa lui cu impertinente solicitări de taxe. Românii îl admirau pe Ilie şi l-au împodobit cu porecla Birt”.
Şi totuşi, cine este Ilie Birt?
Oamenii din Şchei îi păstrează amintirea ca pe a unui erou de baladă şi legendă, fără însă a-i cunoaşte în realitate biografia, păstrată încă aproape necercetată sub colbul documentelor oficiale din veacul al XVIII-lea. Profesorul Olteanu spune în articolul intitulat ,,Troiţele Căpitanului Ilie Birt” de pe site-ul Linternet.ro că „acesta s-a născut în Şcheii Braşovului, ca fiu al unui „păstor de vite” la anul 1698, într-o familie de negustori, al cărei venit provenea din negoţul pe care îl făcea cu produsele viticole şi animaliere cu Muntenia. Nu ştim unde a învăţat carte, dar actele Magistratului braşovean (…) confirmă adevărul că vorbea trei limbi: maghiara, greaca şi turca, alături de limba română şi chiar germană (pe care o foloseşte în unele scrisori). Acesta a fost unul din argumentele pentru care românii din Şchei îl folosesc pe Ilie Birt ca delegat permanent al lor la Viena, Buda, Cluj şi în alte localităţi din ţară şi străinătate, apărându-le drepturile istorice de negoţ. Ca membru al Companiei greceşti din Braşov, autoritatea sa diplomatică este şi mai puternică. Se iscălea ,,căpitan” tocmai pentru a impune în faţa autorităţilor cu care se afla în contact şi această calitate o deţinea ca fost căpitan în armata husarilor comandată de colonelul Springer. La 1737, în timpul războiului cu turcii îşi formează o companie, (în marea lor majoritate Juni din Şchei) şi din însărcinarea comandantului suprem al armatei austriece, generalul Fr. Valis, câştigă o mare victorie în confruntarea cu turcii la Piteşti, reuşind să captureze 36 de prizonieri turci. Astfel, prestigiul diplomatic, militar şi politic pe care şi-l câştigase îi permite să se implice în viaţa socială şi spirituală a Şcheiului. Căsătorit cu Neacşa, fiica negustorului şcheian Văsâi Găurincă, Ilie Birt se preocupă între altele şi de bunul mers al bisericii, ctitorită în Şchei, de voievozii de peste munţi, dar şi al şcolii. La moartea sa (29 decembrie 1786) deţinea o impresionantă casă în Şchei (valoare de 200 fl.), o grădină (50 fl.), „fânaţ” în Poiana Braşov, vaci şi turme de oi, o vie în Muntenia, în dealul Neagovanilor la Cernăteşti (10 pogoane), având şi o prăvălie în Şchei, ceea ce îi permite să înzestreze biserica şi şcoala cu numeroase danii, iar la 1760, când prin mari eforturi românii din Şchei ridică etajul şcolii, el se dovedeşte a fi cel mai activ, intervenind la autorităţile din Viena şi Sibiu, uzând de prestigiul său, reuşind astfel să contracareze ,,interdicţia” pe care Magistratul braşovean a dat-o şcheienilor refuzându-le clădirea şcolii. Un bogat fond documentar din Şchei prezintă spectacolul acestui conflict. Astfel, prin faptele sale, Ilie Birt trebuie socotit între ctitorii şcolii din piatră.
Aceeaşi cutezanţă o dovedeşte în acţiunile pe care le întreprinde la Bucureşti, Viena şi Buda pentru a oficializa dreptul romanilor din Şchei de a-şi aduce produsele „din ţară” (Muntenia) şi a le prezenta pe piaţă braşoveană sau transilvăneană. Un alt mare număr de documente din Şchei confirmă acest adevăr, parte din ele fiind strânse în volum şi editate de Sterie Stinghe în anul 1945, în colecţia sa de „Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei” .
A câştigat un război. Dar şi prada de război!?
La rândul său George Damian spune cu umor că ,,saşii braşoveni l-ar fi legat cu mare drag pe viteazul Ilie şi l-ar fi aruncat de urgenţă în închisoarea din Casa Sfatului. Doar că Ilie avea o calitate: gradul de căpitan în armata austriacă, primit în urma participării la unul din numeroasele războaie din epocă. Gurile rele spun că Ilie Birt a prăduit tot ce i-a ieşit în cale în acest război şi s-a întors şi mai bogat”. Totuşi aroganţa acestuia i-a determinat pe saşi să îl aresteze. Dar nu oricum, ci ca pe un haiduc. Mai exact, spune Damian, ,,activitatea social-culturală intensă a lui Ilie Birt nu era apreciată de saşi şi într-o bună duminică, pe când Ilie Birt se afla la slujbă la biserica Sfântul Nicolae din Şchei, saşii au năvălit mişeleşte peste el şi l-au arestat. Acţiunea saşilor a fost premeditată: ştiau că Ilie Birt nu poate intra înarmat în biserică! (sabia, pistoalele şi puşca lui Ilie Birt au fost confiscate cu acest prilej şi prin anii 1980 încă puteau fi admirate la muzeul de istorie din Casa Sfatului”.
Birt? Pentru că susţinea că pivniţele sale îşi păstrau aroma doar pentru posesor
Mai mult, sursa citată mai aminteşte faptul că ,,o lege medievală a Braşovului spunea că fiecare locuitor are dreptul să ţină atâta băutură câtă putea să bea pe timpul unei ierni, pentru orice cantitate suplimentară trebuind să plătească impozit. La o inspecţie a saşilor în pivniţa lui Ilie Birt au fost găsite câteva zeci de butoaie cu alcool. Ilie a respins categoric acuzaţiile neîntemeiate ale inspectorilor saşi cum că ar vinde alcool fără să plătească taxe şi a declarat cu mâna pe inimă că tot ce se află în pivniţă este pentru consumul lui propriu pe timp de iarnă. Drept este că Ilie Birt iubea băutura. Una din distracţiile lui favorite era să galopeze beat prin Braşov trăgând din pistoale, însă saşii nu ştiau să aprecieze aceste manifestări culturale”. Totuşi, şi ironicul istoric Damian recunoaşte că „Ilie Birt a finanţat construirea etajului de la prima şcoală românească şi a obţinut şi autorizaţia de la primărie pentru această lucrare”.
Troiţele lui Ilie Birt au fost ridicate prin…. invocarea împărătesei Mariei Tereza
Pe lângă bogata sa activitate obştească şi politică, pe care am prezentat-o mai sus, Ilie Birt se înscrie, spune preotul Olteanu „într-o tradiţie locală, născută din obiceiul străbun al şcheienilor de a ridica la răspântii de drum cruci-troiţe ca suport moral pentru călătorul creştin care se doreşte străjuit de puterea divină în drumul său. Deşi – după cum dovedesc documentele – Ilie Birt ridicase mai multe troiţe, astăzi se mai păstrează doar două, în Piaţa Prundului şi alta placată pe casa sa, pe strada care-i poartă numele”.
Totuşi, legenda spune că totuşi, ca nişte nemţi adevăraţi, saşii au trimis nişte inspectori pentru constatarea infracţiunii de a ridica troiţe după bunul plac al acestuia. Procesul verbal al acestei inspecţii consemnează atitudinea demnă a lui Ilie Birt în faţa ,,opresorilor”. Istoricul Damian spune că ,,a deschis fereastra şi s-a adresat politicos inspectorilor «Măsuraţi, măsuraţi, că am să vă plătesc doi creiţari de cot!» (cam 20 de bani pe metru de spaţiu public în ziua de azi). La întrebarea inspectorilor cine i-a permis să ridice troiţa, Ilie Birt a răspuns demn: «Scrie pe cruce: crăiasa de la Viena» (într-adevăr, până în ziua de azi se poate citi pe troiţa lui Ilie Birt ,,Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, înălţatu-s-au această sfântă şi Dumnezeiască cruce în zilele Înălţatei Crăiesei noastre Mariei Terezia, fiind mitropolit Pavel Nenadovici ot (din) Karloviţ şi gubernator Haler Janos, de dumnealui Căpitan Ilie Birt… martie 5 văleat 1755. Popa Dimitrie” . Doar, spune istoricul, că este foarte puţin probabil ca Maria Tereza să fi ştiut de existenţa lui Ilie Birt din Braşov. Deşi, spunem noi, poate ar fi meritat să cunoască o astfel de persoană care merită amintită ca şi un personaj influent şi creativ al epocii sale.
de Ovidiu Vranceanu
sursa: https://www.bizbrasov.ro/2013/05/31/ilie-birt-erou-haiduc-sau-smecher-al-epocii-sale/
Comentarii recente