Iart-o!…
Ca o barcă’n legănare
Trece ‘ncet pe malul mării…
Valurile i-se închină…
Şi prin umbrele ‘nserării
Lasă’n urma ei pe zare
Dungă albă de lumină…
Zaharia Bârsan
Pare-o arătare rară
Ce din ceruri se lăsase
Să ‘nălbească lumea noastră…
Spuma hainei de mătase
Cum se scaldă ‘n vânt de sară
Face marea mai albastră…
Nici n’o simte malul verde
Cum îl calcă de uşoară;
Joc fantastic de lumine…
Cântă ‘ncet… şi cum coboară
Vălu-i flutură şi-i pierde
Cântecul în falduri line! ..
A ajuns acum pe plaje,
Pe nisipul cald şi moale,
Ca din spumă răsărită…
Marea în şoptiri domoale
Şi uimită ca de vraje
Se retrage aiurită…
Şi-apoi fărâmată ‘n spume ‘
Se repede ‘ntunecată;
Clocotind de furioasă…
E iubita mea ce-odată
M’a făcut să plâng pe lume…
lart-o Mare… că-i frumoasă!…
Zaharia Bârsan
Comentarii recente