Colaborarea știițifică Horia Hulubei – Yvetter Cauchois și spiritualitatea Maramureșană
Prefața
Conducerea Institutului Național de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN – HH) a fost de acord să readucă în memoria celor de azi aspecte inedite ale Colaborării ştiinţifice dintre Horia Hulubei (1896 – 1972) şi Yvette Cauchois (1908-1999), sugerând organizarea unei Mese Rotunde care a avut loc la Mânăstirea Bârsana, județul Maramureş, sâmbătă 11 iulie 2015.
Ideea acestei manifestări aparține Părintelui Paroh al Bisericii din comuna Bârsana, Gheorghe Urda. El e cel ce a propus-o unuia dintre editorii acestei cărți (PTF), care şi-a început cariera ştiințifică la Institutul de Fizică Atomică (IFA) în 1956, denumirea inițială a IFIN-HH de azi, unde Director General era academicianul Horia Hulubei.
În 1993, „la propunerea Părintelui Paroh Gheorghe Urda, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului Iustinian Chira, a dat binecuvântare să se construiască această mănăstire… care s-a dezvoltat din 1994 ca mănăstirea de maici de la Bârsana” (cf. Albumului Mănăstirea Bârsana, lucrare îngrijită de Maica Stareță (din 1994!) Filofteia Oltean, 2012.
Bârsana este una din comunele mari ale Maramureşului, aşezată pe malul drept al râului Iza, la o distanță de 20 km. de Sighetu Marmației, fiind atestată documentar în 1326. Toponimul Bârsan vine de la tradiția păcurarilor care creşteau oi (bârsane), adică cu lână deasă, moale şi lungă. Mănăstirea rezistă până în 1791 când este desființată prin extinderea oficială a unirii religioase a românilor cu Biserica Romei şi renaşte după 200 de ani, în 1993.
În 1999, cimitirul mănăstirii a fost „inaugurat” de o savantă de renume internațional, Yvette Cauchois, care prin dorință testamentară a dorit să fie înhumată în acest loc. Înmormântarea a fost efectuată de ÎPS Justinian în prezența a numeroşi săteni care cunoşteau povestea ei din predicile Părintelui Urda în biserica satului. Această poveste care a făcut vâlvă în zonă, a condus la inițierea Mesei Rotunde a cărei realizare organizatorică, este descrisă în amănunt de prof. Simion Bogîldea de la Liceul „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmației. în articolul din Postfața acestui volum.
Manifestarea, de nivel academic, a fost legată de personalitatea lui Horia Hulubei şi a Yvettei Cauchois, a colaborării ştiințifice a acestor doi mari savanți care au intrat în istoria ştiinței universale. O carte apărută în 2015 la Oxford University Press, din New York, subliniază că „Hulubei s-a bucurat spre sfârşitul anilor ‘30 ai secolului trecut, de gloria de a fi unul din cei mai faimoşi spectroscopişti din Europa şi, împreună cu Yvette Cauchois, au constituit un tandem care prin lucrările lor ştiințifice au contribuit la dezvoltarea fizicii în prima jumătate a secolului trecut”.
Yvette Cauchois
Yvette Cauchois s-a născut într-o familie de atei. Tatăl ei i-a dat libertatea să-şi aleagă credința când şi dacă va dori. Tot timpul vieții sale, cei din jurul său i s-au adresat cu Mademoiselle Cauchois. Mama ei era englezoaică, nepoata marelui scriitor englez Thomas Hardy (1840-1928) autor şi al romanului Tess d’Uberville, tradus în româneşte. Din punct de vedere ştiințific, palmaresul ei este cu totul ieşit din comun: Profesor la Universitatea „Pierre et Marie Curie” din Paris, directoare a prestigiosului Laborator de Chimie Fizică fondat de Jean Perrin (laureat al Premiului Nobel, 1926); cercetătoare recunoscută internațional în domeniul spectroscopiei cu raze X; pentru contribuția sa majoră la dezvoltarea fizicii atomice, a fost primită în Academia Franceză; este Doctor Honoris Causa al unui număr de 20 universități prestigioase din lume, inclusiv al Universității din Bucureşti (4 septembrie 1992); după Marie Curie, este a doua femeie Preşedinte a Societății Franceze de Chimie Fizică. În ultimii ani de viață a vizitat de mai multe ori România. A îndrăgit această țară hotărîndu-se în anul 1999 să se stabilească în România. A fost găzduită în incinta Mânăstirii Bârsana, unde i s-a pus la dispoziție o casă de odihnă. Spațiul nu ne permite să descriem amănuntele privind dorința ei de a se boteza şi cum a trecut la religia ortodoxă cu ajutorul părintelui Ioan Stoica, pe atunci, duhovnicul Mănăstirii Bârsana. Toate aceste detalii au fost descrise în lucrarea Părintelui Paroh Gheorghe Urda Această poveste a fost reamintită de Părintele Paroh Gh. Urda cu prilejul Simpozionului Cultură şi Civilizaţie Românească în Maramureş, Săliştea de Sus, ediția a IV-a, august 2013, în prezentarea sa Amănunte în legătură cu ultima parte a vieţii savantei Yvette Cauchois şi motivaţia pentru care a fost înmormântată la Mănăstirea Bârsana. Comunicarea a apărut în volumul cu lucrările Simpozionului, editor coordonator Simion Iuga, Editura Risoprint, 2013, Cluj-Napoca, pag. 167.
Savanta avea 86 de ani când s-a botezat în religia lui Horia Hulubei şi a lui George Manu, dar şi a secretarei sale particulare, tot o româncă, ing Ioana Măinescu (decedată în 1982). La Arad a contractat o bronşită, pe un fond de cancer la plămâni, răceală care i-a fost fatală..
Horia Hulubei
Horia Hulubei, născut la Iaşi, a absolvit ca şef de promoție, Liceul Internat (1915). Studiile la Universitatea din Iaşi, i-au fost întrerupte de Primul Război Mondial. Mobilizat, a fost trimis pe front şi a participă la luptele de la Nămoloasa, Băltăreți etc. Face parte din grupul de tineri români trimişi în Franța de Generalul Berthelot, şeful Misiunii Militare Franceze în România, pentru a urma o şcoală de aviație şi a deveni piloți de vânătoare ai aviației militare franceze. Participă la luptele de pe Frontul de Vest, este doborât şi, grav rănit, reuşeşte să se salveze.
Pentru meritele sale de mare curaj, a fost decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare al Franței. Se reînscrie la Facultatea de Ştiințe a Universității din Iaşi, secția de Fizică şi Chimie, de unde, în 1926 obține licența cu „Magna cum Laude”. Devine asistent şi în 1929 pleacă în Franța ca bursier al statului francez pentru a-şi realiza teza de doctorat în Laboratorul Profesorului Jean Perrin (1870-1942), laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1926).
În 1930, a venit o tânără fiziciană franceză şefă de promoție la Sorbona, Yvette Cauchois (22 de ani) pentru a-şi face doctoratul, în acelaşi laborator al lui Jean Perrin care a integrat-o în colectivul Hulubei (34 de ani) ca să o sprijine şi să o îndrume în activitatea sa.
În 1933, Horia Hulubei, Yvette Cauchois şi George Manu (1903-1961), strălucit fizician român, care a lucrat între 1927-1934 în laboratorul Mariei Curie (dublă laureată Nobel: Fizică – 1903 şi chimie 1911) îşi susțin doctoratul în aceiaşi zi, cu aceiaşi comisie din care fac parte Jean Perrin, Preşedinte, Marie Curie şi Charles Mauguin, membri. Toate lucrările de doctorat au fost clasificate cu foarte bine. Hulubei devine unul din cei mai buni spectroscopişti de raze X din lume. Gheorghe Manu, va avea altă traiectorie profesională. Se reîntoarce în țară (1935) şi va muri în închisoarea pentru deținuți politici de la Aiud din cauza convingerilor sale politice
Masa Rotundă de la Mânăstirea Bârsana
Masa Rotundă de la Mânăstirea Bârsana a fost deschisă de Î.P.S. Părintele Episcop Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului care a subliniat că astăzi când ştiința şi educația nu capătă atenție şi nici fonduri de la guvernanți, Biserica are rolul, la fel ca în trecut, să sprijine şcoala, ştiința şi cultura.
După cuvintele de salut ale celor doi Directori Generali, Nicolae V. Zamfir al IFIN –HH si Florin Buzatu al Institutului de Fizică Atomică, au urmat conferințele invitate susținute de distinşi cercetători, membri ai Academiei Române sau al unor prestigioase Universități şi Institute de cercetare din țară, care au prezentat rezultate le acestor doi mari savanți, aşa cum sunt menționate în literatură (Ioan Ursu, Dorel Bucurescu şi Viorel Fugaru).
De menționat comunicarea privind elementele de psihologie privind spiritualitatea maramureşeană (Daniel David) sau conferința care a prezentat biserica şi satul transilvan drept ctitori de şcoală (Emil Burzo). Nu în ultimul rând, subliniem conferința privind spiritualitatea maramureşeană şi modalitățile de a se adapta la valorile ştiinței şi culturii (Tudor Ardelean).
Hulubei a refuzat să rămână în Franța (ca şi Gheorghe Manu). S-a reîntors în țară şi a început lupta pentru dezvoltarea fizicii în România. (Bogdan Constantinescu şi Petre T Frangopol) acceptând funcții oficiale care să-i permită dezvoltarea acestui domeniu şi în România. Astfel, printre alte funcții, a fost Rector al Universității din Bucureşti (1941-1945). Cât timp a fost Rector, a trimis vagoane cu alimente colegilor de la Sorbona, a înființat o revistă ştiințifică în limba franceză la Bucureşti ca să poată publica colegii lui de la Sorbona lucrările lor, aceştia neavând posibilitatea de a le publica în altă parte, Parisul fiind sub ocupație germană (Ana- Maria Stan). Funcția de Rector sub regimul Antonescu i-a adus arestarea în 1945. Urmare intervenției colegilor de laborator din Franța, Irene si al soțului ei, Frederic Joliot Curie care era membru al Partidului Comunist Francez, Preşedinte al Consiliului Mondial al Păcii, Preşedinte al Comisariatului pentru Energie Atomică al Franței şi nu în ultimul rând, laureați Nobel în 1935, au telefonat lui Stalin cerându-i să fie eliberat din închisoare Horia Hulubei, trimițând în acelaşi timp pe Ministrul Afacerilor Externe al Franţei la Bucureşti să se convingă de eliberarea lui Hulubei. Urmare a acestei intervenţii, Hulubei a intrat sub protecţia lui Gheorghe Gheorghiu Dej care a sprijinit, ulterior, personal, dezvoltarea fizicii româneşti la Măgurele.
Nu trebuie trecute cu vederea mărturiile inedite legate de colaborarea celor doi mari savanţi, prezentate de Mihai Bălănescu (93 de ani !), colaboratorul apropiat al lui Horia Hulubei ca Director tehnic al IFA, care a vizitat-o în 1972 pe Yvette Cauchois la Paris la rugămintea lui Hulubei şi a invitat-o să vină în ţară, el fiind grav bolnav. Ea a refuzat şi i-a răspuns : „Domnule Bălănescu, îl iubesc pe Horia tot atât de mult ca în timpul cât a fost la Sorbona şi vă rog să îi spuneţi că atâta vreme cât România va fi o ţară comunistă, nu voi veni în această ţară şi să mă ierte că am luat o asemenea hotărâre”.
Maramureşul se poate afirma că a întemeiat, istoric vorbind, nu numai dinastia domnitorilor moldoveni, cărora le-a imprimat mai pregnant civilizaţia şi spiritualitatea românismului, dar şi credinţa creştină şi, iată, peste veacuri, a cimentat destinul a doi mari fizicieni ai lumii, Horia Hulubei şi Yvette Cauchois.
Petre T. Frangopol
Ioan Ursu
Noiembrie 2015
Comentarii recente