După evenimente de gravitatea celor petrecute în Piaţa Victoriei vineri noaptea, 10 august, guvernul unei ţări membre a UE ar fi trebuit să-şi dea a doua zi demisia. Astăzi, după trei zile, nici măcar Ministrul de Interne nu a demisionat. Prin această atitudine guvernul Dragnea-Dancilă aduce grave prejudicii Ţării, a cărei imagine s-a deteriorat dramatic, şi confirmă ipotezele celor care consideră că România evoluează spre un regim autoritar de dictatura personală. Regim în care corupţii epocii tranziţiei nu vor da socoteală şi nu-şi vor pierde averile şi care duce Ţara în zonele de influenţă în care ea s-a aflat mai multe secole, cele ale Rusiei şi Turciei. Evoluţia spre modele de tip Putin sau Erdogan ar scoate evident România din UE, unde simpatiile de care ea beneficiază sunt tot mai reduse.
Este o adevărată tragedie pe care o trăieşte România în Anul Centenar. Un an în care trebuia să fie evidenţiat faptul că Ţara a devenit europeană şi că refacerea unităţii ei, începând cu re-unirea cu Republica Moldova este o necesitate. Un an de sărbătoare pentru etnia română în ansamblul ei. Ori, din nefericire, în acest an al Marii Uniri, atât evoluţiile României cât şi cele ale Republicii Moldova (acestea din urmă într-un grad mult mai accentuat) au fost catastrofale. Este greu sa pledezi pentru unire în aceste condiţii ; ea este strâns legată de promovarea valorilor europene. Suntem în doliu. Spaţiul românesc este prea bogat şi frumos ca să nu fie râvnit; trebuie să fim conştienţi că se acţionează fără scrupule şi cu tenacitate pentru ca el să fie spart şi să redevină euro-asiatic.
Dacă mai există o urmă de sentiment naţional în rândul unor membri PSD, aceştia ar trebui să părăsească acest partid, continuator al partidului comunist, având ca Preşedinte de Onoare un criminal: Ion Iliescu, şi să ceară dizolvarea lui.
În decembrie se împlinesc 29 de ani de la schimbările din ’89 şi puterea reală continuă să se afle în mâinile Securităţii, a nomenclaturii şi a urmaşilor lor. PSD este expresia acestei continuităţi, a acestei filiaţii, iar pentru ieşirea din criza şi mocirla în care se zbate România de atunci încoace, trebuie ca acest partid să nu mai existe în viaţa publică. O lustraţie adaptată realităţii actuale este şi ea necesară; dacă Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara ar fi fost aplicat, probabil că România nu ar fi cunoscut “noua mineriadă” din Piaţa Victoriei, din 10 august.
Se pune întrebarea cine să înlocuiască PSD la guvernare. Întrebare justificată, întrucât deţinătorii puterii reale au făcut totul ca să împiedice apariţia unei adevărate alternative politice. Aceasta trebuie construită, fără ea România piere. Este nevoie de o construcţie bazată pe morală, etică şi competenţă, pe o eşalonare corectă a valorilor, eficacitatea să fie în serviciul eticii şi deontologiei. Pentru început, anumite compromisuri vor fi, evident, necesare; ele vor trebui corectate cât mai repede şi va trebui să veghem pentru a nu transforma alegerea răului celui mai mic în cerc vicios de perpetuare a stării în care se află Ţara, aşa cum s-a petrecut în ultimele două decenii.
Trei luni ne mai despart de 1 Decembrie; până atunci, să facem tot ce putem ca România să evolueze în sens european. Este datoria pe care o avem faţă de copiii noştri şi faţă de înaintaşii noştri care au făcut posibilă România Mare şi care s-au sacrificat în temniţele comuniste. Să întâmpinăm Marea Unire cu o schimbare radicală a sensului evoluţiei Ţării; suntem în cel de al 24-lea ceas şi nu putem pierde nici un minut, cu atât mai mult cu cât la 1 ianuarie 2019 România va prelua Preşedinţia UE şi este greu de crezut că o va putea face cu un guvern ca cel de astăzi.
Dumnezeu să ne ajute şi să ajute România!
Alexandru Herlea
Comentarii recente