Dupa cum reiese din studiile dedicate problematicii artei sacre, de-a lungul secolelor, pe nesimtite dar cu perseverenta, s-a produs un transfer, o inlocuire a icoanei cu tabloul religios, sau, pur si simplu, cu imaginea. Faptul a aparut cat se poate de firesc, intr-un context in care ceea ce conta era doar prezenta imaginii cu sfantul invocat sau scena biblica necesara, fiind trecut pe plan secund mesajul spiritual specific icoanei. Fiind limitata doar la atributele sale estetice si, uneori, didactice, s-a putut realiza substituirea icoanei cu imaginea, fenomen ce cunoaste o amploare deosebita, in special in timpurile actuale, aflate sub semnul civilizatiei imaginii. Substituirea respectiva nu a avut loc numai in planul artelor plastice. Dupa cum era de asteptat, si in lumea cuvantului, imagine si icoana ajung sa fie sinonime, asemeni atator alte cuvinte a caror subtilitate a sensului aproape ca nu mai este luata in seama, contand doar mesajul stiintific, ingineresc. Fenomenul si-ar putea afla o explicatie in faptul ca, la origine, sensurile celor doua cuvinte nu difereau substantial, desi, cu timpul, in limba romana, icoana a capatat conotatii preponderent spirituale.

Print Friendly