Fortificații ale vechii cetăți medievale Brașov – „Turnul Alb” și „Turnul Negru”
Primele atestări documentare ale oraşului Braşov datează din anul 1271 (Brassu), şi 1288 (Brasso), iar în 1294 şi 1295 sub forma de Braşov respectiv Brassov. În 1336 îl întâlnim menţionat sub numele de Corona.
În 1395, Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a dat ordin de începere a fortificării Braşovului. Din fortificaţiile vechii cetăţi medievale ale Braşovului s-au mai păstrat fragmente din zidurile de centură, Turnul Alb, Turnul Negru, Turnul Măcelarilor, Poarta Ecaterina, Bastioanele Ţesătorilor, Cojocarilor, Postăvarilor și Fierarilor.
Sigismund de Luxemburg a fost căsătorit cu Maria, fiica regelui Ungariei Ludovic I de Anjou, de la vârsta de 11 ani, deoarece i-a fost promisă mâna fiicei regelui, a venit la curtea regală din Buda, unde s-a educat şi s-a format, însuşindu-şi limba şi obiceiurile. S-a căsătorit cu aceasta în 1385, iar în martie 1387 Dieta Ungariei îl alege rege.
Sigismund de Luxemburg, este singurul rege din Imperiul Romano-German înmormântat în afara imperiului, care îşi doarme somnul de veci în Oradea.
Încă de când a fost construită prima incintă de apărare a cetății Brașovului, au existat și cele două turnuri de apărare situate pe Dealul de Strajă a Brașovului: Turnul Alb și Turnul Negru.
Turnul Alb
Construit între anii 1460 și 1494, Turnul Alb impresionează și astăzi prin masivitatea și zveltețea liniilor sale arhitectonice. Situat pe Dealul Warte-Straja sau Dealul Romurilor, are o structură de formă semicirculară din piatră și cărămidă, peste 30 m diferență de nivel față de zidurile orașului înălțime: 20 metri spre oraș și 18 metri spre deal. Zidurile sale au o bază de 4 metri, iar diametrul turnului măsoară 19 metri, fiind construit cu scop de apărare și observație. Denumirea acestuia provine chiar de la culoarea cu care este vopsit, nimic altceva decât var alb. De-a lungul zidurilor sale, turnul prezintă metereze, guri pentru smoală și balcoane susținute de console cioplite în piatră.
Aflându-se la 59 m depărtare de zidul cetății, turnul comunica cu aceasta pe latura nordică prin intermediul unui pod mobil ce făcea legătura între turn și Bastionul Graft. Avea vedere spre Blumăna și, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai înalt punct de fortificație din Brașov.
În interiorul turnului s-a păstrat coșul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi și pentru încălzirea paznicilor și a apărătorilor – breslași cositorari și arămari. În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligația de apărare a turnului, numărul meșterilor fiind scăzut.
Cu ocazia marelui incendiu care a măcinat Brașovul în 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins și Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia în 1723.
Turnul Negru
Turnul Negru este unul dintre cele patru turnuri de observație ale Cetății Brașovului construit, la fel ca și Turnul Alb, ca fortificație independentă amplasată în afara zidurilor cetății. Situat la mică distanță de Bastionul Fierarilor, pe o stâncă a dealului Warthe, Turnul Negru domina Șcheii Brașovului cu dimensiunile sale. El avea rolul de a împiedica apropierea dușmanilor de zidurile orașului, care aici erau la mai puțin de 5 m de stâncă (abia în 1819 – 1820 trecerea a fost lărgită).
Construcţia a apărut odată cu ridicarea zidurilor de apărare a oraşului, în secolul al XIV-lea, fiind construit concomitent cu Turnul Alb. Totuși, prima mențiune documentară a turnului datează din 1541. Înălţimea acestuia este mai mică decât cea a Turnului Alb, atingând doar 11 metri. Turnul poseda un sistem de legătură cu Cetatea Braşov, printr-un pod mobil ce ajungea până la Bastionul Fierarilor.
Acoperişul iniţial, de formă piramidală, a fost distrus de un trăsnet, la 23 iulie 1559, dar şi de incendiul ce a avut loc în 1689. Numele monumentului, Turnul Negru, vine de la zidurile, care în urma intemperiilor şi a incendiului, s-au înnegrit. După un alt incendiu, cel din 1696, când este din nou lovit de trăsnet, turnul a fost refăcut, conform unei stampe, în 1735.
În timpul epidemiei de ciumă care a lovit şi Braşovul în 1756, Turnul Negru a fost folosit pe post de adăpost şi punct de pază pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orașului. În caz de primejdie, un lanț gros de fier între stâncă și bastion oprea comunicația cu Dupăzidurile de Jos. Atunci avea să fie ultima oară când turnul îndeplinea funcţia de strajă a oraşului.
În anul 1901 monumentul a fost parțial restaurat, efectuându-se o consolidare a zidurilor la partea lor superioară. În noaptea de 3-4 iulie 1991, zidul sudic al turnului s-a prăbușit după o ploaie torențială. Restaurarea a avut loc însă abia în 1996.
Interiorul Turnului Negru este alocat unei expoziții pavilionare a Muzeului Județean de Istorie Brașov, expoziție ce găzduiește artefacte concepute de meșteșugarii din breslele fierarilor, cositorilor sau armurierilor din perioada medievală a Brașovului.
În prezent, ambele fortificații dețin câte un punct muzeal.
Acces
Podul mobil, ca și cale de acces, a dispărut cu mult timp înainte. Acum se ajunge la turnuri parcurgând un drum practicabil cu acces din Aleea După Ziduri.
Articol îngrijit de Nicoleta Căuneac
Comentarii recente