Sylvester I si Constantine
Donaţia lui Constantin (Donatio Constantini sau, uneori, doar Donatio) este unul dintre cele mai cunoscute falsuri din istoria europeană. Este un document medieval despre care se pretinde că a fost scris la începutul secolului al IV-lea, prin care se ofereau papei Sylvester I şi succesorilor săi, întinse suprafeţe de pământ şi putere politică conexă, precum şi autoritate religioasă. Donaţia a avut un impact restrâns imediat după ce a fost scrisă dar a devenit extrem de influentă cu trecerea timpului.
ORIGINEA DONAȚIEI
Nu suntem siguri cine a falsificat donaţia dar se pare ca a fost scrisă aproximativ între anii 750 şi 800 în limba latină. Poate fi legată de încoronarea lui Pippin cel Scurt din anul 754 sau de marea încoronare imperială a lui Charlemagne din anul 800 dar s-ar putea să fi fost creată pentru ca să ajute tentativele papale de a contesta interesele spirituale şi seculare ale Bizanţului în Italia. Una dintre opiniile cele mai populare este că donaţia a fost creată la mijlocul secolului opt la cererea Papei Ştefan al II-lea, pentru a-i sluji în timpul negocierilor cu Pepin. Ideea a fost că Papa a aprobat transferul marii coroane centrale europene din dinastia merovingiană către carolingeni şi, în schimb, Pepin nu doar ar fi dat papalităţii drepturile asupra terenurilor italiene, ci ar fi “refăcut” ceea ce fusese dat de Constantin cu mult înainte. Se pare că zvonul existenţei unei donaţii sau ceva similar a înconjurat Europa încă din secolul al şaselea, astfel oricine ar fi creat donaţia aceasta, ar fi produs ceva ce oamenii s-ar fi aşteptat să existe.
CUPRINSUL DONAȚIEI
Donaţia începe cu o naraţiune: cum papa Sylvester I trebuia să-l vindece pe Împăratul Roman Constantin de lepră, înainte ca acesta din urmă să sprijine Roma şi pe Papa, ca inimă a bisericii.
Apoi se îndreaptă spre acordarea de drepturi, o “donaţie” bisericii: Papa este numit conducător religios suprem al multor capitale mari – inclusiv al Constantinopolului recent extins – şi e dat controlul asupra tuturor terenurilor date bisericii în timpul imperiului lui Constantin. Papei îi este de asemenea dat Palatul Imperial din Roma şi imperiul vestic, şi capacitatea de a numi toţi regii şi împăraţii care domnesc acolo.
Ceea ce însemna aceasta (dacă era adevărat) era că papalitatea avea dreptul legal de a conduce o zonă vastă a Italiei într-o manieră seculară, lucru pe care l-a făcut în perioada medievală.
ISTORIA DONAȚIEI
În ciuda faptului că a adus un beneficiu atât de masiv pentru papalitate, documentul pare să fi fost uitat în secolele al nouălea şi al zecelea, când Donaţia ar fi fost utilă şi când luptele dintre Roma şi Constantinopol au devenit prioritare ideii de superioritate. Doar până la Leo al IX-lea, la mijlocul secolului al XI-lea, Donaţia a fost citată ca dovadă şi, de atunci, a devenit o armă comună în lupta dintre biserică şi conducătorii seculari pentru a obţine puterea. Legitimitatea ei a fost rareori pusă la îndoială, deşi au existat disensiuni.
RENAŞTEREA DISTRUGE DONAȚIA
În 1440, un umanist renascentist numit Valla a publicat o lucrare în care a descompus Donaţia şi a examinat-o: “Discursul despre falsificarea presupusei donaţii a lui Constantin”. Valla a aplicat critica textuală şi interesul în istorie şi clasici, devenit atât de proeminent în Renaştere, pentru a arăta (deşi i s-au adus multe critici într-un stil atacator), că Donaţia a fost scrisă într-o epocă mai târzie – datată cu câteva secole mai târziu decât perioada în care se presupunea că Donaţia trebuie să fi fost scrisă – şi astfel s-a dovedit că nu a fost secolul al patrulea. Odată ce Valla şi-a publicat dovada, Donaţia a fost considerată din ce în ce mai mult un fals, iar biserica nu se mai putea baza pe ea. Atacul lui Valla asupra Donaţiei a ajutat la promovarea studiului umanist, la subminarea pretenţiilor unei biserici care iniţial nu putea fi combătută în argumente şi, într-o mică măsură, a ajutat la conducerea Reformei.
Sursa: https://www.thoughtco.com/the-donation-of-constantine-1221782
Comentarii recente