Ecaterina (Catinca) Bârseanu
1861—1942

Catinca Bârseanu (n. 1861 – d. 1942) activistă, s-a implicat în activitățile mai multor societăți de binefacere ale femeilor române din Brașov, respectiv Crucea Roșie, principala preocupare a ei fiind ocrotirea orfanilor. A condus regionala Ocrotirea Orfanilor care îngrijea aproape 30.000 orfani din județul Brașov și cele înconjurătoare. La sfârșitul Marelui Război a solicitat ASTREI fonduri pentru ajutorarea victimelor române care au rămas dincolo de linia de demarcație Clemenceau din Transilvania, care i-au fost acordate. A fost gazdă lui Ciprian Porumbescu, care era prieten bun cu soțul ei, Andrei Bârseanu. Împreună cu Ciprian Porumbescu, care a compus melodia, Andrei Bârseanu a creat cântecul „Pe-al nostru steag e scris Unire”, căruia i-a compus versurile. Nota de pe spatele fotografiei este a Catincăi.

În anul 1942 s’a deschis un nou mormânt de care va trebui să ţină seamă recunoştinţa românească.

Venerabilă matroană Catinca Bârseanu, a închis ochii după o vieață bogată în activitate în slujba Neamului.

S’a născut la 7 Martie 1861 din familia de negustori fruntaşi Nicolau la Braşov, unde a dus mai mult o vieaţă in cercul restrâns al familiei. Transplantată în anul 1911 cu soţul său Andrei Bârseanu, profesor şl director al liceului român de băieţi, chemat în fruntea „Astrei”, la Sibiu, focarul de unde radia mai puternic soarele progresului românesc in Ardealul antebelic, s’a integrat imediat în cercul activ al Româncelor vrednice, care au făurit prin muncă şi lupte, aşezâmintele româneşti pentru educarea şi ajutorarea tineretului.

Aleasă vicepreşedintă a Reuniunei Femeilor Române, a devenit preşedintă în anul 1916 și a condus-o până în anul 1935. Activitatea pilduitoare a Reuniutiei a fost după războiu mult mai modestă, după pierderea proprietăţii care adăpostea cele două școale falnice, de menaj şi de industrie casnică, în cari s’au pregătit atâtea serii de fete românce pentru menirea de conducătoare a familiei și a gospodăriei ai luminatoare a si ten celor ci numai un ecou al trecutului său glorios. Dar Catinca Bârseanu a fost nespus de activă în cadrul societăţilor de asistenţă, în special la „Principele Mircea” și „Crucea Roşie”.

Recunoştinţa tuturor o merită însă în deosebi pentru devotamentul neobosit închinat orfanilor din războiul de întregire.

Erau mulţi fiii mucenicilor cari din 1914 până in 1918 an fost carne de tun pentru asupritorii lor, pierind fără urmă şi fără mormânt creştinesc pe câmpiile Galiţiei, ale Flandrei, la Verdun, pe Carso; atâta tinereţe, atâta dragoste lipsea dela nenumărate căminuri de oameni nevoiaşi, multe răni erau de alinat, multe griji istovitoare de uşurat. Aproape fiecare caz trebuia tratat în parte, cu bunăvoinţă şi grijă, ca să nu faci vreo nedreptate, să nu rămâie neajutorat un orfan. Cuvânt plin de Înţeles, de jale, de lacrimii Ce este mai trist decât un copil lipsit de purtarea de griji a celor ce l-au adus pe lume? Fără mângăere, fără dragoste, fără bucurie!

Societatea „Ocrotirea orfanilor din războiu” prin comitetele şi organele sale şi-a împlinit cu înaltă conştiinţă datoria faţă de ei.

Alături de funcţionarii administrativi aleşi dintre persoanele cele mai inimoase, preşedintele regionale şi cele judeţene şi colaboratoarele lor au avut o activitate zi de zi. Fără surle şi timpane, tăcute, cu discreţie desăvârşită, sub ochii augustei Patroane, Regina Măria a întregirii, au muncit, au veghiat, s’au aplecat cu suflet de mamă asupra tuturor suferinţelor, tuturor lipsurilor, au împărtăşit de dragoste şi îngrijire pe cei lipsiţi cu totul de această lumină a vieţii pământeşti, neobosite, deşi de multe ori sarcina luată de bună voe depăşea forţele lor, cu fonduri modeste cari nu erau în proporţie cu nevoile şi trebuiau completate tot prin iniţiativa şi munca lor.

Ca fostă colegă de muncă şi griji — Catinca Bârseanu preşedintă regională in Ardeal, eu in Banat — am avut destulă ocazie să o văd îndeplinind cu devotament neprecupeţit o misiune sfântă: aceea de a înlocui pe părintele care ni-a dat şi nouă o Patria, jertfindu-se pe sine. Regiunea Sibiu îngloba 10 filiale judeţene din sudul Ardealului cu 27.449 orfani. Orfelinatele sale dela Sibiu, Orlat, Orăştie, Alba-Iulia, Abrud, Braşov, Sf. Gheorghe, etc. şi asistenţa la domiciliu erau perfect organizate şi conduse.

Suflet blând si înţelegător a lăsat de sigur o amintire ce nu se va şterge în rândurile colaboratorilor săi şi a celor oblăduiţi, cari îi vor păstra veşnică recunoştinţă.

Muncă bună a făcut, fie ca ea să tragă greu în cumpănă acolo unde se cântăresc faptele şi puterea, de sacrificiu a fiecăruia.

Lucia Cosma
Transilvania
AtiUL 73 FEBR.—MARTIE Nr. 2-3-1942

Imagini

Fotografie ce-i reprezintă pe (de la stânga la dreapta): Mureșianu Sevastia (1860-1928, căsătorită Davidescu) alături de fratele său, Iacob Petru (1857-1917, profesor și compozitor) și verișoara Nicolau Catinca (căsătorită Bârseanu). Sub fotografie se observă o însemnare manuscris cu cerneală albastră.

IMAGE
House of Mureșenilor

Congresul Uniunii Femeilor Române și Maria Băiulescu, Catinca Bârseanu la Alba Iulia, 1923, cu notă olografă a Catincăi Bârseanu

Print Friendly