Drum nou,

De-acum destul!… Să cadă lanţul
în care credeţi că m’aţi prins
Şi-aţi vrut cu suflet de prieteni
Să mă priviţi ca pe-un învins…
Naivi v’aţi bucurat de geaba
C’aveţi un rob plecat mai mult…
Şi n’aţi văzut… şi nici acuma
Cu câtă linişte v’ascult!

V’ascult şi vă ‘nţeleg prietini;
Ce răi sunteţi şi ce mişei !
Vi-o spune sufletul din mine
Şi liniştea din ochii mei…
Dar mi-am găsit de-acuma drumul,
Şi încă unul neumblat…
Nu lanţ, ci zid să-mi staţi în cale,
Cântând eu zidul vi-l străbat.

Aprins îmi clocoteşte ‘n sânge
Un vajnic dor de ‘ntinse zări…
Pe val năvalnic de furtună
Mă las… mă pierd în depărtări
Şi-am să vă uit pentru vecie
O suflete de prieteni buni…
— Decât printre mişei pe lume
Mai bine, vai!… printre nebuni!…

de Zaharia Bârsan.

Sursa: Luceafărul. Revista pentru literatură, artă și știință.

Print Friendly